Povestea unui om care s-a suit cu o rugăminte la cer
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Au fost odată un tată şi o mamă, oameni săraci lipiţi pământului, care aveau o droaie de copii. Nemaiavând ce le da de mâncare, adunară nişte ghinde şi-i învăţară să le ronţăie. Unul din copii scăpă o ghindă pe după vatră. Până a doua zi de dimineaţă, ce să vezi? Din ghindă crescuse un stejar care ieşea afară prin coşul vetrei şi ajungea cu ramurile până la porţile cerului.
Văzând minunea, creştinul zise:
- Ce-ar fi să mă sui în cer să spun o vorbă lui Dumnezeu?
Iar femeia, de colo:
- Zău aşa, că n-ar strica. Prea ne-a uitat de tot!
Porni omul să se caţere pe trunchi în sus şi, până în prânzul mare, ajunse la porţile cerului şi acolo începu să ciocănească la uşă: Toc, toc, toc! Dumnezeu trimise pe Sfântul Petru:
- Petre, ia vezi cine bate!
Se duse Sfântul şi întrebă:
- Cine-i ăla de ciocăneşte?
Creştinul cel sărac răspunse:
- Eu, nevoiaşul cu droaia de copii.
Când veni Petru cu răspunsul, zise Dumnezeu:
- În cămară este o pâine. Dă-i-o!
Calicul se lăsă iar pe copac în jos, drept în casă, şi strigă bucuros:
- Nevastă, nevastă, nu mi-a fost drumul degeaba; iată, am căpătat o pâine.
Luară să taie câte o felie copiilor şi văzură că din pâinea aceea puteai tăia oricât voiai şi tot prisosea. Era, pesemne, blagoslovită.
Tot mâncând ei, tata şi mama şi toţi copiii, un car de vreme din pita aceea, femeii i se urî şi începu a bate capul bărbatului ei să se mai urce o dată şi să ceară să i-o schimbe Dumnezeu în colaci.
- Ne-am săturat de pâine; du-te să ne dea colaci! zise femeia.
Iar se pomeniră că bate cineva în cer. Dumnezeu mână iar pe Sfântul Petru:
- Petre, ia vezi cine-i!
Se duse Petru şi întrebă:
- Cine-i ăla de ciocăneşte?
Săracul răspunse:
- Nevoiaşul cu droaia de copii.
Atunci Dumnezeu zise lui Petru:
- În cămară este un coş cu colaci. Dă-i-l!
Omul se întoarse iar bucuros acasă:
- Nevastă, iar am nimerit-o bine; am căpătat un coş cu colaci.
Cu colacii ăştia, tot aşa: oricât luai din ei, nu scădeau. Dar, după câteva zile, femeia începu:
- Ce zici, măi bărbate? N-ar strica să ceri şi oleacă de unt şi un pic de băutură la colacii ăştia, că parcă ne înecăm cu ei.
Dar omului îi venea nu ştiu cum să se mai ducă şi a treia oară, şi-i răspunse:
- Dacă-ţi lasă gura apă după unt şi băutură, mai du-te şi tu singură!
- Da’ ce crezi că nu mă duc, dacă tu eşti papă-lapte? zise femeia.
Şi porni să se urce. Ajunsă sus, bocăni în porţi. Dumnezeu zise:
- Petre, ia vezi cine-i iar acolo, de ne sparge poarta cu pumnii?
Se duse Sfântul şi întrebă:
- Cine eşti ăla?
Femeia răspunse:
- Eu, nevasta nepricopsitului ăluia cu droaia de copii.
- Şi ce păs te aduce?
- Păi, aşa şi pe dincolo...
Dar, de rândul ăsta, Dumnezeu zise lui Petru:
- După uşă, vezi că e băţul tău apostolesc. Ia-l, Sfinte Petre, şi dă-i, şi dă-i şi cotonogeşte-o, ca să meargă zburând din cracă-n cracă, până la ea acasă!
Se duse Sfântul Petru şi luă băţul şi începu să-i care - măiculiţă maică! - o sfântă de bătaie, din alea rupte din rai.
Nu ştiu cum ajunse femeia acasă, dar ştiu că a trebuit să-şi frece multă vreme coastele. Pâinea însă şi colacii blagosloviţi pieriseră pentru totdeauna cu coş cu tot, aşa că, de la o vreme, trebuiră cu toţii să se împace iar cu ghinda...
Asta-i povestea nemulţumitului şi aşa pedepseşte Domnul păcatul acelor oameni care nu-s mulţumiţi cu câte Dumnezeu le rânduieşte.