...Ce plin de ierni e aici!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Pentru clipa aceea nemaiuitată a recunoaşterii şi a însoţirii noastre, am binecuvântat şi voi binecuvânta cu o veşnică recunoştinţă tot ce mi-ai dat şi tot ce-mi vei da.
2 - Tot ce mi-ai arătat şi tot ce-mi vei arăta este minunat. Totul este pentru mine acum - plin de înţelesuri.
3 - Pentru că totul este plin de fericire, greu de dragoste şi ceresc de frumos.
4 - Trecând pe lângă aceste cruci vechi sau pe lângă aceste morminte care nu mai au nici o cruce - nimeni nu aude nimic.
5 - Dar mie aceşti morţi străluciţi care odihnesc în tăcerea aceasta, îmi grăiesc atât de cald, de puternic, de frumos, despre ce a făcut dragostea lor pentru ca cerul acesta care mă acoperă, să-mi fie acum deschis.
6 - Şi pentru ca pământul acesta care mă hrăneşte, să-mi fie liber,
7 - umblând prin aceste câmpii înflorite şi privindu-le,
sau mergând pe lângă aceste ape limpezi şi ascultându-le, nimeni poate nu se opreşte să privească sub florile lor din soare, tainicele lor rădăcini din pământ.
8 - Să audă sub clipocitul neînţeles al undelor curgând, tainicele adevăruri pe care le murmură ele de unde vin.
9 - Pentru ca astfel să poată cunoaşte ce măreţe au fost luptele, ce fierbinţi au fost inimile, ce mişcătoare şoaptele, ce divine cântările, ce amare lacrimile şi ce scump sângele acelora care au trăit, au luptat, au muncit, au luminat şi s-au stins aici iubind...
10 - Ce greu de adevăruri este tot necunoscutul acestor lucruri şi locuri!
11 - Ce străluciri veşnice se ascund pretutindeni aici!
12 - Ce paşi sfinţi au călcat pe această iarbă!
13 - Ce amar şi dulce s-a plâns pe aceste drumuri,
14 - ce ecouri măreţe plutesc încă prin acest aer,
şi ce sudori cereşti au sfinţit aceste brazde,
15 - ce sânge mult a răscumpărat această libertate curgând amestecat cu apele acestor râuri
şi ce plin de adevăruri nemuritoare este fiecare loc pretutindeni aici, pe unde aceşti trecători grăbiţi şi orbi îşi spun: ce locuri goale!
16 - Pe unde ei, privind plictisiţi îşi spun: să mergem, nu-i nimic frumos aici!
17 - pe unde ei flecărindu-şi deşertăciunile lor, nu-i atinge şi nu-i izbeşte nimic,
nu-i doare şi nu-i arde nimic,
nu-i mişcă şi nu-i trezeşte nimic.
18 - Nu-i doare şi nu-i arde nimic.
19 - Nu-i mişcă şi nu-i trezeşte nimic.
20 - O, cât de plin este pământul acesta şi dedesubtul şi deasupra lui de înţelesuri şi de taine!
21 - Cât este de plin cerul acesta de ecouri,
cerul acesta de privelişti
şi trecutul acesta de frumuseţe!
22 - N-ai loc să treci printre ele de Minuni
... dar cheia şi lumina lor, o poţi da numai Tu.
23 - Binecuvântat să fii Tu care mi-ai deschis toate ferestrele spre mine,
toate uşile spre veşnicie
şi toate adâncurile spre dragostea Ta în care se cuprinde totul.
24 - Ce pot cuprinde din ea toate cele pe care le-au putut împărtăşi aici, pe lângă acelea pe care le-am trăit - şi pe care n-am să le pot mărturisi niciodată?
- Isuse!