...Ce plin de ierni e aici!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Pentru clipa aceea nemaiuitată a recunoașterii și a însoțirii noastre, am binecuvântat și voi binecuvânta cu o veșnică recunoștință tot ce mi-ai dat și tot ce-mi vei da.
2 - Tot ce mi-ai arătat și tot ce-mi vei arăta este minunat. Totul este pentru mine acum - plin de înțelesuri.
3 - Pentru că totul este plin de fericire, greu de dragoste și ceresc de frumos.
4 - Trecând pe lângă aceste cruci vechi sau pe lângă aceste morminte care nu mai au nici o cruce - nimeni nu aude nimic.
5 - Dar mie acești morți străluciți care odihnesc în tăcerea aceasta, îmi grăiesc atât de cald, de puternic, de frumos, despre ce a făcut dragostea lor pentru ca cerul acesta care mă acoperă, să-mi fie acum deschis.
6 - Și pentru ca pământul acesta care mă hrănește, să-mi fie liber,
7 - umblând prin aceste câmpii înflorite și privindu-le,
sau mergând pe lângă aceste ape limpezi și ascultându-le, nimeni poate nu se oprește să privească sub florile lor din soare, tainicele lor rădăcini din pământ.
8 - Să audă sub clipocitul neînțeles al undelor curgând, tainicele adevăruri pe care le murmură ele de unde vin.
9 - Pentru ca astfel să poată cunoaște ce mărețe au fost luptele, ce fierbinți au fost inimile, ce mișcătoare șoaptele, ce divine cântările, ce amare lacrimile și ce scump sângele acelora care au trăit, au luptat, au muncit, au luminat și s-au stins aici iubind...
10 - Ce greu de adevăruri este tot necunoscutul acestor lucruri și locuri!
11 - Ce străluciri veșnice se ascund pretutindeni aici!
12 - Ce pași sfinți au călcat pe această iarbă!
13 - Ce amar și dulce s-a plâns pe aceste drumuri,
14 - ce ecouri mărețe plutesc încă prin acest aer,
și ce sudori cerești au sfințit aceste brazde,
15 - ce sânge mult a răscumpărat această libertate curgând amestecat cu apele acestor râuri
și ce plin de adevăruri nemuritoare este fiecare loc pretutindeni aici, pe unde acești trecători grăbiți și orbi își spun: ce locuri goale!
16 - Pe unde ei, privind plictisiți își spun: să mergem, nu-i nimic frumos aici!
17 - pe unde ei flecărindu-și deșertăciunile lor, nu-i atinge și nu-i izbește nimic,
nu-i doare și nu-i arde nimic,
nu-i mișcă și nu-i trezește nimic.
18 - Nu-i doare și nu-i arde nimic.
19 - Nu-i mișcă și nu-i trezește nimic.
20 - O, cât de plin este pământul acesta și dedesubtul și deasupra lui de înțelesuri și de taine!
21 - Cât este de plin cerul acesta de ecouri,
cerul acesta de priveliști
și trecutul acesta de frumusețe!
22 - N-ai loc să treci printre ele de Minuni
... dar cheia și lumina lor, o poți da numai Tu.
23 - Binecuvântat să fii Tu care mi-ai deschis toate ferestrele spre mine,
toate ușile spre veșnicie
și toate adâncurile spre dragostea Ta în care se cuprinde totul.
24 - Ce pot cuprinde din ea toate cele pe care le-au putut împărtăși aici, pe lângă acelea pe care le-am trăit - și pe care n-am să le pot mărturisi niciodată?
- Isuse!