Pentru Clipa Aceea...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul tainelor mele, Tu m-ai învăţat să ascult graiul lacrimilor şi să înţeleg adâncul tăcerilor înţelepte.
2 - Cu Tine am deprins plăcerea cea mare a singurătăţii pustiului şi dorul după rugăciunile de pe munţi - noaptea.
3 - De la Tine ştiu ce minunaţi mi-au fost înaintaşii necunoscuţi şi ce mişcătoare pot fi semnificaţiile uitate a locurilor prin care umblu, ca un străin.
4 - De la Tine am învăţat să preţuiesc nu numai oamenii sfinţi care lucrează pentru Tine, ci şi lucrurile sfinte cu care ei fac slujba Ta.
5 - Să iubesc şi să privesc aceste lucruri întocmai ca pe nişte făpturi cu simţire şi cu viaţă, cu durere sau cu bucurie - pentru lucrarea pe care o fac şi ele ca şi noi - pentru Tine.
6 - Înaintaşii mei necunoscuţi s-au dus demult.
7 - În nici o carte şi în nici o gură nu mi-au mai rămas povestirile marilor lor înfăptuiri.
8 - Nu mai ştiu despre unii decât abia numele lor. Dar despre marea lor mulţime, nici măcar atât.
9 - Dar şi numele ale acelor care li-l mai ştiu abia răzbate până la mine prin lumina trecutului acoperit de măreţie.
10 - Numele acestea au acoperit vieţi atât de mari. Pline de o credinţă care a luptat în chip atât de viteaz pentru Slava Ta şi viitorul meu.
11 - Pline de o nădejde atât de tare care a muncit şi a înfăptuit atât de mult.
12 - Pline de o dragoste atât de înaltă care s-a dăruit atât de frumos, până la cea mai sublimă jertfă, spre a pregăti venirea Ta până la mine.
13 - Şirul marilor mei înaintaşi necunoscuţi sunt scara de aur cu un capăt nevăzut sus în lumina trecutului şi cu altul adânc în lumina viitorului de Har.
14 - Pe această scară Tu Te-ai coborât de acolo de unde erai Tu, până aici la mine unde eram eu.
Şi Te-ai suit iarăşi, dar fără scară.
15 - Te-ai coborât într-un fel atât de obişnuit încât păreai om.
16 - Şi Te-ai suit într-un fel atât de neobişnuit încât Te-am cunoscut că eşti Dumnezeu.
17 - Ce departe, ce necunoscut îmi erai, înainte de a Te coborî până la fântâna singuratică la care ne-am întâlnit.
18 - Şi unde, strigându-mi numele meu mi-ai cerut:
- dă-Mi să beau!
19 - O, cum Te-ai coborât atunci dintr-o dată ca un Soare - până la adâncul inimii mele închise până atunci oricărei iubiri - şi i-ai desfăcut dintr-o dată toate şuvoaiele apei de lumină a dragostei.
20 - Binecuvântaţi să fie norii necunoscuţi pe care mi-ai venit!
21 - Binecuvântat să fie locul unde ai pus piciorul Tău prima dată lângă uşa mea!
22 - Locul unde Ţi-am auzit prima dată lumina graiului Tău dulce. Unde Ţi-am văzut întâia oară Faţa Ta nemaiuitată!
23 - Binecuvântată să fie clipa aceea care de atunci a devenit Sărbătoarea Învierii mele veşnice, Praznicul fericit al Paştilor mele,
24 - Ziua Cununiei mele cereşti cu Tine Prietenul Dumnezeiesc al Tinereţii mele eterne!
25 - Pentru clipa aceea am binecuvântat tot ce a fost înainte de ea. Şi voi binecuvânta necurmat tot ce a fost şi va fi după ea.
Până unde acum nu mai pot vedea nimic de lumină...