Pentru Clipa Aceea...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul tainelor mele, Tu m-ai învățat să ascult graiul lacrimilor și să înțeleg adâncul tăcerilor înțelepte.
2 - Cu Tine am deprins plăcerea cea mare a singurătății pustiului și dorul după rugăciunile de pe munți - noaptea.
3 - De la Tine știu ce minunați mi-au fost înaintașii necunoscuți și ce mișcătoare pot fi semnificațiile uitate a locurilor prin care umblu, ca un străin.
4 - De la Tine am învățat să prețuiesc nu numai oamenii sfinți care lucrează pentru Tine, ci și lucrurile sfinte cu care ei fac slujba Ta.
5 - Să iubesc și să privesc aceste lucruri întocmai ca pe niște făpturi cu simțire și cu viață, cu durere sau cu bucurie - pentru lucrarea pe care o fac și ele ca și noi - pentru Tine.
6 - Înaintașii mei necunoscuți s-au dus demult.
7 - În nici o carte și în nici o gură nu mi-au mai rămas povestirile marilor lor înfăptuiri.
8 - Nu mai știu despre unii decât abia numele lor. Dar despre marea lor mulțime, nici măcar atât.
9 - Dar și numele ale acelor care li-l mai știu abia răzbate până la mine prin lumina trecutului acoperit de măreție.
10 - Numele acestea au acoperit vieți atât de mari. Pline de o credință care a luptat în chip atât de viteaz pentru Slava Ta și viitorul meu.
11 - Pline de o nădejde atât de tare care a muncit și a înfăptuit atât de mult.
12 - Pline de o dragoste atât de înaltă care s-a dăruit atât de frumos, până la cea mai sublimă jertfă, spre a pregăti venirea Ta până la mine.
13 - Șirul marilor mei înaintași necunoscuți sunt scara de aur cu un capăt nevăzut sus în lumina trecutului și cu altul adânc în lumina viitorului de Har.
14 - Pe această scară Tu Te-ai coborât de acolo de unde erai Tu, până aici la mine unde eram eu.
Și Te-ai suit iarăși, dar fără scară.
15 - Te-ai coborât într-un fel atât de obișnuit încât păreai om.
16 - Și Te-ai suit într-un fel atât de neobișnuit încât Te-am cunoscut că ești Dumnezeu.
17 - Ce departe, ce necunoscut îmi erai, înainte de a Te coborî până la fântâna singuratică la care ne-am întâlnit.
18 - Și unde, strigându-mi numele meu mi-ai cerut:
- dă-Mi să beau!
19 - O, cum Te-ai coborât atunci dintr-o dată ca un Soare - până la adâncul inimii mele închise până atunci oricărei iubiri - și i-ai desfăcut dintr-o dată toate șuvoaiele apei de lumină a dragostei.
20 - Binecuvântați să fie norii necunoscuți pe care mi-ai venit!
21 - Binecuvântat să fie locul unde ai pus piciorul Tău prima dată lângă ușa mea!
22 - Locul unde Ți-am auzit prima dată lumina graiului Tău dulce. Unde Ți-am văzut întâia oară Fața Ta nemaiuitată!
23 - Binecuvântată să fie clipa aceea care de atunci a devenit Sărbătoarea Învierii mele veșnice, Praznicul fericit al Paștilor mele,
24 - Ziua Cununiei mele cerești cu Tine Prietenul Dumnezeiesc al Tinereții mele eterne!
25 - Pentru clipa aceea am binecuvântat tot ce a fost înainte de ea. Și voi binecuvânta necurmat tot ce a fost și va fi după ea.
Până unde acum nu mai pot vedea nimic de lumină...