Mai smerit şi mai frumos
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul meu, adevărata mea slobozenie de orice legătură grea şi de orice iubire străină, eu am simţit-o numai în suferinţa cu Tine.
2 - Numai când am fost aruncat în cuptorul încercării Tale, încălzit până la a şaptea stare.
3 - Afară mi-am avut pe fiecare mădular o legătură.
Uneori îmi erau legate mâinile, alteori picioarele.
4 - Uneori îmi erau legaţii ochii şi buzele. Alteori inima şi gândurile.
5 - Numai în cuptorul cu Tine am scăpat de tirania cumplită a oricăror legături. Şi m-am bucurat de slobozenia dezlegării depline.
6 - Numai acolo am putut umbla liber cu gândul, cu inima şi cu toate mădularele amintirilor mele fericite.
7 - În Tine mi-au căzut toate legăturile: în foc mi-au ars toate.
Astfel am devenit total liber.
8 - Îndată însă ce sunt ieşit din Tine şi scăpat din cuptor mă pomenesc legat iarăşi.
9 - Din aceasta ştiu că în suferinţă şi în Tine este ca dincolo de moarte. Acolo, îngustimea şi însuşirile acestea de aici, nu mai sunt.
10 - Acolo nimic nu mai este ca dincoace şi ca acum. Acolo totul este altfel, mereu altfel, ca în veşnicie, ca în cer.
11 - O, dacă de acolo n-aş fi privit niciodată dincoace!
12 - O, dacă n-aş mai fi ieşit pe uşa asta dinspre întuneric, dinspre robie, dinspre pustiu niciodată...
13 - Fericiţi cei pe care i-ai scos Tu de acolo pe uşa cealaltă de aur, nu pe aceasta de fier.
14 - Dar, iarăşi mă pomenesc faţă în faţă cu Tine. Şi ochii Tăi mă întreabă mustrători:
- Tot nu înţelegi?
15 - Şi iarăşi trebuie să văd ce mult mai am de învăţat. Ce mult mai trebuie să leapăd. Ce mult mai trebuie să urc.
16 - Bănuiesc minunatele Tale gânduri cu mine, dar lenevia gândurilor mele nu le poate ieşi în întâmpinare cu voioşie.
17 - Înţeleg fericitul plan al dragostei Tale pentru mine dar moleşeala dragostei mele nu mă lasă să-Ţi zbor înainte.
18 - Întrezăresc slava pe care mi-o vrei la capătul unei osteneli mai rodnice, unei lupte mai biruitoare, unei alergări mai frumoase - dar nevrednicia mea tot nu-i în stare de acel voios avânt pe care doreşti să mi-l aprinzi Tu. Şi să mi-l vezi arzând cu voioşie.
19 - Binecuvântată suflare a harului, vino din Sionul Preaiubitului meu şi adu-mi ecourile cântărilor care mă aşteaptă Acolo, mai biruitor de cum sunt.
20 - Fericite făgăduinţe ale mângâierii Lui, ajutaţi-mă să-mi sufăr crucea, să-mi port jugul, să-mi vărs lacrimile mai liniştit şi mai darnic de cum fac acum.
21 - Strălucită cunună a Vieţii, îmbărbătează-mă să lupt mai îndrăzneţ, să alerg mai stăruitor, să muncesc mai harnic ca de cum pot azi.
22 - Şi nebănuită dragoste a Inimii Lui dragi, fă-mă să-Ţi pot odată arăta în chip mai smerit şi mai frumos, urmele mai adânci şi mai multe ale ranelor pe care pentru Tine le-am primit.
Amin.