Mai smerit și mai frumos
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul meu, adevărata mea slobozenie de orice legătură grea și de orice iubire străină, eu am simțit-o numai în suferința cu Tine.
2 - Numai când am fost aruncat în cuptorul încercării Tale, încălzit până la a șaptea stare.
3 - Afară mi-am avut pe fiecare mădular o legătură.
Uneori îmi erau legate mâinile, alteori picioarele.
4 - Uneori îmi erau legații ochii și buzele. Alteori inima și gândurile.
5 - Numai în cuptorul cu Tine am scăpat de tirania cumplită a oricăror legături. Și m-am bucurat de slobozenia dezlegării depline.
6 - Numai acolo am putut umbla liber cu gândul, cu inima și cu toate mădularele amintirilor mele fericite.
7 - În Tine mi-au căzut toate legăturile: în foc mi-au ars toate.
Astfel am devenit total liber.
8 - Îndată însă ce sunt ieșit din Tine și scăpat din cuptor mă pomenesc legat iarăși.
9 - Din aceasta știu că în suferință și în Tine este ca dincolo de moarte. Acolo, îngustimea și însușirile acestea de aici, nu mai sunt.
10 - Acolo nimic nu mai este ca dincoace și ca acum. Acolo totul este altfel, mereu altfel, ca în veșnicie, ca în cer.
11 - O, dacă de acolo n-aș fi privit niciodată dincoace!
12 - O, dacă n-aș mai fi ieșit pe ușa asta dinspre întuneric, dinspre robie, dinspre pustiu niciodată...
13 - Fericiți cei pe care i-ai scos Tu de acolo pe ușa cealaltă de aur, nu pe aceasta de fier.
14 - Dar, iarăși mă pomenesc față în față cu Tine. Și ochii Tăi mă întreabă mustrători:
- Tot nu înțelegi?
15 - Și iarăși trebuie să văd ce mult mai am de învățat. Ce mult mai trebuie să leapăd. Ce mult mai trebuie să urc.
16 - Bănuiesc minunatele Tale gânduri cu mine, dar lenevia gândurilor mele nu le poate ieși în întâmpinare cu voioșie.
17 - Înțeleg fericitul plan al dragostei Tale pentru mine dar moleșeala dragostei mele nu mă lasă să-Ți zbor înainte.
18 - Întrezăresc slava pe care mi-o vrei la capătul unei osteneli mai rodnice, unei lupte mai biruitoare, unei alergări mai frumoase - dar nevrednicia mea tot nu-i în stare de acel voios avânt pe care dorești să mi-l aprinzi Tu. Și să mi-l vezi arzând cu voioșie.
19 - Binecuvântată suflare a harului, vino din Sionul Preaiubitului meu și adu-mi ecourile cântărilor care mă așteaptă Acolo, mai biruitor de cum sunt.
20 - Fericite făgăduințe ale mângâierii Lui, ajutați-mă să-mi sufăr crucea, să-mi port jugul, să-mi vărs lacrimile mai liniștit și mai darnic de cum fac acum.
21 - Strălucită cunună a Vieții, îmbărbătează-mă să lupt mai îndrăzneț, să alerg mai stăruitor, să muncesc mai harnic ca de cum pot azi.
22 - Și nebănuită dragoste a Inimii Lui dragi, fă-mă să-Ți pot odată arăta în chip mai smerit și mai frumos, urmele mai adânci și mai multe ale ranelor pe care pentru Tine le-am primit.
Amin.