Să nu te uiţi napoi prea mult
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul duhului meu, - Tu îmi cunoşti totdeauna gândurile cu care vin la Tine, dar dincolo de gânduri îmi cunoşti şi mai bine inima din care îmi izvorăsc aceste gânduri.
2 - Chiar atunci când a trebuit să zac o vreme departe de Tine, - căci pentru dragoste este nevoie uneori de despărţiri după cum pentru curăţirea şi primirea aerului este uneori nevoie de furtună -
3 - chiar şi atunci tot timpul acela amar (Tu ştii) - n-am avut în adâncul inimii mele alt dor, alt gând mai adânc şi mai statornic decât dorul şi gândul după Tine.
4 - Slujeam lui Saul, dar tânjeam după David.
Mâncam la masă cu străinul, dar toată iubirea inimii mele se uita după Tine. Trupul meu era cu el acolo, dar tot sufletul meu era aici cu Tine.
5 - O, ce mult am suferit departe de Tine şi cât de mult am aşteptat să scap din orice legătură chinuitoare pentru a alerga la Tine, să-mi înlănţuieşti toată fiinţa mea numai cu dragostea Ta.
Numai aşa o puteam avea atunci.
6 - Toate lanţurile afară de al Tău sunt amare, - dar eu trebuia să le port ca şi cum mi-ar fi fost dulci. Căci numai aşa puteam fi al Tău.
7 - Orice apropiere de altă făptură decât a Ta, este chinuitoare dar eu trebuie să o suport ca şi cum mi-ar fi fost plăcută, - tocmai pentru Tine.
8 - Sunt încă şi acum într-o prea mare măsură un rob. Dar pentru Tine voi robi numai până la un capăt. Legătura robiei mele se va nimici - şi atunci voi fi veşnic şi veşnic, numai al Tău.
Numai al Tău.
9 - O, iartă-mi nerăbdarea cu care îmi doresc ca şi ultimul lanţ să mi se rupă,
10 - şi ca Despărţirea să-şi prăbuşească dincolo de noi zidul ei eliberându-mă total, de tot ce a fost al străinului peste mine.
11 - Ca să nu mai fiu şi aici şi acolo.
Să pot fi în întregime numai cu Tine, numai unde eşti Tu.
12 - Este ceva nepotrivit înaintea Ta oare acest gând greu de nerăbdare - mai înainte de a-i veni vremea lui?
13 - Aş fi vrut ca Mâna Ta - şi nu a mea - să grăbească sfârşitul, dezlegarea, împlinirea...
14 - Dar căile Tale nu sunt uneori şi căile mele.
15 - Gândurile Tale liniştite nu sunt uneori ca gândurile mele frământate.
16 - Aşteptarea Înţelepciunii Tale, nu este aşa ca graba nerăbdării mele.
17 - Săgeţile Tale ţintesc departe - şi nimeresc toate bine.
18 - Ale multe s-au frânt pe drum, căci mâna mea nepricepută tremură mereu de nerăbdarea ajungerii.
19 - Azi Saul a murit. Desigur nu din vina mea...
dar în mine, gândul că odată îi doream mai grabnic sfârşitul, - îmi este acum ca o povară grea pe inimă şi cu un gust amar pe cugetul meu.
20 - De aceea bucuria mea nu va mai putea fi senină, nu ştiu câtă vreme. Nici mergerea mea spre Tine bucuroasă, nu ştiu cât drum.
21 - De ce oare Preaiubitul meu, eu nu am avut până acum nici o eliberare pe deplin fericită? Fiecare lăsând asupra amintirilor mele, povara unei nerăbdări cu care am dorit-o.
22 - Pentru că încă te uiţi prea mult înapoi, la Timp. Şi prea puţin înainte, la Veşnicie!