Nici măcar un nimic...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitule Scump al inimii mele! toate vestirile îndelungate de dinainte, toate descoperirile Tale n-au fost în stare a mă face să mă încredinţez deplin despre cum va fi ceea ce voi avea în Tine.
2 - Aşa cum a fost în stare să mă încredinţeze doar o clipă în părtăşia adevărată a dragostei Tale.
3 - Pentru ceea ce este etern, nu există măsură în Timp.
4 - Pentru ceea ce este nemărginit, nu există măsură în Spaţiu.
5 - Pentru ceea ce este ceresc, nu există măsură pe pământ.
6 - Şi pentru ceea ce este pretutindeni, nu există îngrădire aici sau acolo. Este tot la fel: dincoace sau Dincolo.
7 - Prin Tine eu sunt etern, sunt nemărginit, sunt ceresc, sunt pretutindeni.
8 - Prin Tine eu trec prin moarte fără nici să ştiu că trec prin ea, pentru că moartea este în afara Ta.
9 - În Tine, eu sunt la fel dincoace sau dincolo, pentru că hotarul dintre acestea este numai în afara Ta şi nu înăuntrul Tău.
10 - În Tine, eu am trecut dincolo de orice prag dintre noi, părându-mi-se că nu eu sunt cel ce trece, ci Tu eşti.
11 - Mi-ar fi fost drag să ştiu chiar că eu sunt acela ce trece. Dar numai o clipă a fost părerea că ies dintr-o dată foarte afară din ceea ce fusese înainte foarte înăuntru.
12 - Mi se păruse că fusese foarte miazănoapte - şi că s-a făcut dintr-o dată foarte miazăzi,
13 - că văd căzând o stea foarte tristă pe dincoace - şi înălţându-se foarte strălucită dincolo,
14 - mi s-a părut ca un joc de săriri peste un cerc de cercuri şi dintr-o dată n-am mai simţit sub picioarele mele nimic...
15 - am simţit numai soarele sub aripi
şi inima Ta sub buzele mele înlăcrimate de fericire.
16 - Sunt cel mai slab dintre câte fiinţe ai creat Tu cu Mâinile Tale atotputernice,
17 - sunt cel mai nepregătit dintre toate minţile care au ieşit din alcătuirea Înţelepciunii Tale,
18 - sunt cel mai plin de cusururi şi cel mai gol de virtuţi, dintre toţi pe cei care i-ai zidit Tu,
19 - sunt cel mai neputincios, mai temător şi mai sărac decât toţi Doamne,
- nu mă trimite! - mă rugam eu.
20 - Ca să nu fac de ocară Numele Tău Slăvit,
21 - ca să nu fac de pagubă moştenirea Ta minunată,
22 - ca să nu fac de ruşine Faţa Ta Cinstită,
23 - ca să nu fac de râs şi de batjocură Solia Ta Dumnezeiască!
24 - Du-te! - mi-ai poruncit Tu, - Eu voi fi în tine. Nu tu ci Eu sunt Cel ce va vorbi, va arde, va zidi şi va face.
25 - Du-te, - căci nicăieri nu se va putea vedea atât de bine că Eu sunt Totul, ca în tine care nu eşti nici măcar nimic.
Tocmai de aceea te-am ales pe tine.