Nici măcar un nimic...

1 - Preaiubitule Scump al inimii mele! toate vestirile îndelungate de dinainte, toate descoperirile Tale n-au fost în stare a mă face să mă încredințez deplin despre cum va fi ceea ce voi avea în Tine.

2 - Așa cum a fost în stare să mă încredințeze doar o clipă în părtășia adevărată a dragostei Tale.

3 - Pentru ceea ce este etern, nu există măsură în Timp.

4 - Pentru ceea ce este nemărginit, nu există măsură în Spațiu.

5 - Pentru ceea ce este ceresc, nu există măsură pe pământ.

6 - Și pentru ceea ce este pretutindeni, nu există îngrădire aici sau acolo. Este tot la fel: dincoace sau Dincolo.

7 - Prin Tine eu sunt etern, sunt nemărginit, sunt ceresc, sunt pretutindeni.

8 - Prin Tine eu trec prin moarte fără nici să știu că trec prin ea, pentru că moartea este în afara Ta.

9 - În Tine, eu sunt la fel dincoace sau dincolo, pentru că hotarul dintre acestea este numai în afara Ta și nu înăuntrul Tău.

10 - În Tine, eu am trecut dincolo de orice prag dintre noi, părându-mi-se că nu eu sunt cel ce trece, ci Tu ești.

11 - Mi-ar fi fost drag să știu chiar că eu sunt acela ce trece. Dar numai o clipă a fost părerea că ies dintr-o dată foarte afară din ceea ce fusese înainte foarte înăuntru.

12 - Mi se păruse că fusese foarte miazănoapte - și că s-a făcut dintr-o dată foarte miazăzi,

13 - că văd căzând o stea foarte tristă pe dincoace - și înălțându-se foarte strălucită dincolo,

14 - mi s-a părut ca un joc de săriri peste un cerc de cercuri și dintr-o dată n-am mai simțit sub picioarele mele nimic...

15 - am simțit numai soarele sub aripi

și inima Ta sub buzele mele înlăcrimate de fericire.

16 - Sunt cel mai slab dintre câte ființe ai creat Tu cu Mâinile Tale atotputernice,

17 - sunt cel mai nepregătit dintre toate mințile care au ieșit din alcătuirea Înțelepciunii Tale,

18 - sunt cel mai plin de cusururi și cel mai gol de virtuți, dintre toți pe cei care i-ai zidit Tu,

19 - sunt cel mai neputincios, mai temător și mai sărac decât toți Doamne,

- nu mă trimite! - mă rugam eu.

20 - Ca să nu fac de ocară Numele Tău Slăvit,

21 - ca să nu fac de pagubă moștenirea Ta minunată,

22 - ca să nu fac de rușine Fața Ta Cinstită,

23 - ca să nu fac de râs și de batjocură Solia Ta Dumnezeiască!

24 - Du-te! - mi-ai poruncit Tu, - Eu voi fi în tine. Nu tu ci Eu sunt Cel ce va vorbi, va arde, va zidi și va face.

25 - Du-te, - căci nicăieri nu se va putea vedea atât de bine că Eu sunt Totul, ca în tine care nu ești nici măcar nimic.

Tocmai de aceea te-am ales pe tine.