De la începutul acestei vorbiri a lui Isus,
şi de la începutul lumii, El Hristos Domnul, le spunea: Eu sunt Lumina, Eu sunt Pâinea, Eu sunt Apa, Eu sunt Viaţa.
Cum le putea spune oare toate acestea mai limpede şi mai adevărat, ce şi cine este El?
Cum le putea explica mai clar, că El este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat?
Aceşti oameni ar fi vrut ca Isus să scoată din buzunar un act făcut de alţi oameni şi în care să se poată vedea un nume de om şi un chip omenesc,
- ca să ştie adevărul despre un individ.
Aşa putea să se legitimeze un om cu nume de om şi cu chip de om.
Dar Dumnezeu, El Însuşi, n-are un chip, după cum lumina n-are nici un chip,
după cum viaţa n-are un chip, un singur chip,
după cum puterea şi căldura n-au un chip.
Dumnezeu are mii de chipuri, dar nici unul nu-i deplin şi unicul.
Dumnezeu, El Însuşi, n-are nici nume. Are mii de numiri, dar nici unul din câte le putem noi cunoaşte nu-i deplin, nici cel unic.
Chipul Lui Unic şi Numele Lui Cel Unic, pe pământ, oamenii nu le pot nici vedea nici cunoaşte (1 Ioan 3, 2; Apoc. 2, 17 şi 19, 12).
Numai le bănuiesc doar sufletele care umblă şi care trăiesc în Hristos.
Dar aşa cum sunt ele în adevăr, Le vor vedea, şi Le vor cunoaşte, numai când vor fi în veşnicie, cu Hristos,
Acum, singurul fel în care poate Hristos să ne spună cine este El, este felul în care ne-a spus.
Dacă oamenii Îl zugrăvesc pe Dumnezeu, într-un fel sau în altul, acum,
cu condeiul şi cu dalta lor,
sau cu cuvântul şi cu penelul lor,
- este numai pentru a ni-L putea apropia de priceperea noastră atât de mărginită,
şi de simţirile noastre, atât de neputincioase,
ca noi să ne putem face o idee despre El.
Cum zugrăveşte un copilaş soarele, un cerculeţ şi câteva linii...
... Altfel, cum să ni-L putem înfăţişa într-o anumită vârstă şi stare pe El care nu are nici vârstă, nici stare, nici margini!...
O Dumnezeule Veşnic Slăvit şi Minunat,
ce strălucit şi fericit trebuie să fie Numele Tău care este de mărimea şi de strălucirea Ta...
Ajută-ne să ajungem odată să-L cunoaştem şi să-L putem rosti şi cânta dintr-o stare vrednică de El.
Iar până atunci dă-ne bucuria şi puterea de care avem trebuinţă ca reprezentându-Te sub forme şi numiri mijlocitoare,
după priceperea noastră şi după năzuinţa noastră,
să le depăşim mereu, apropiindu-ne de înţelegerea şi pătrunderea Aceluia care este Adevărata şi Ultima.
Amin.