19/22
Text:

1

După aceea, am auzit* în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea**, slava, cinstea şi puterea!

2

Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate* şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat** sângele robilor Săi din mâna ei.”

3

Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul* ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

4

Şi cei* douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!** Aleluia!”

5

Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi* pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi, care vă temeţi de El, mici şi** mari!”

6

Şi* am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul** Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească.

7

Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a* venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit

8

şi i s-a dat* să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul** subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

9

Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice* de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea** sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”

10

Şi m-am* aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te** să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)

11

Apoi* am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un** cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecㆆ şi Se luptă cu dreptate.

12

Ochii* Lui erau ca para focului; capul** îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.

13

Era* îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul** lui Dumnezeu”.

14

Oştile* din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate** cu in subţire, alb şi curat.

15

Din gura* Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care** le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16

Pe haină şi pe coapsă avea* scris numele acesta: „Împăratul** împăraţilor şi Domnul domnilor”.

17

Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor* păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi**, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

18

ca* să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”

19

Şi* am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

20

Şi* fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi** se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care†† arde cu pucioasă.

21

Iar ceilalţi au fost ucişi* cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate** păsările s-au săturat din carnea lor.

Capitol 19 din 22
Folosește săgețile ← → pentru navigare