Când a rupt* Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
Și* am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și** li s-au dat șapte trâmbițe.
Apoi, îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au* stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur** de pământ.
Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune din ele.
Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și* au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe** pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din† copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă.
Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și* ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și** a treia parte din mare s-a† făcut sânge
și* a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au pierit.
Steaua* se chema „Pelin”; și** a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
M-am uitat și am* auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai**, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri care au să mai sune!”