Când a rupt* Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
Şi* am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi** li s-au dat şapte trâmbiţe.
Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au* stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur** de pământ.
Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.
Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi* au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe** pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars şi a treia parte din† copaci au fost arşi şi toată iarba verde a fost arsă.
Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi* ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi** a treia parte din mare s-a† făcut sânge
şi* a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit şi a treia parte din corăbii au pierit.
Steaua* se chema „Pelin”; şi** a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
M-am uitat şi am* auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai**, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”