În anul morţii împăratului^* Ozia, am văzut^** pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau^* picioarele şi cu două zburau.

Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt^*, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot^** pământul este plin de mărirea Lui!”

Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa^* s-a umplut de fum.

Atunci^* am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar^*.

Mi-a atins^* gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi^*?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi^*, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’

Împietreşte inima^* acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca^** să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.”

Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până^* când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot;

până va îndepărta Domnul^* pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie.

Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă^* sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”