„Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!” –

„Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii^* şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?” –

„Eu singur^* am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.

Căci în inima Mea era o zi de răzbunare^* şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

Mă uitam împrejur^*, şi nu era nimeni^** să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul^† Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit!

Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am^* îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.”

Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.

El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El S-a făcut Mântuitorul lor.

În toate necazurile^* lor, n-au fost fără ajutor şi Îngerul^** care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea^† şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit^†† şi i-a purtat în zilele din vechime.

Dar ei au fost neascultători^* şi au întristat^** pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut^† vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.

Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare^*, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea^** în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt;

care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel^* slăvit, care despica^** apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic,

care îi călăuzea^* prin valuri ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?”

Ca fiara care se coboară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca^* să-Ţi faci un Nume plin de slavă!

Priveşte^* din cer şi vezi, din locuinţa^** Ta cea sfântă şi slăvită: Unde sunt râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale^† şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

Totuşi^* Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu^** ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru.

Pentru ce, Doamne, ne laşi^* să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti^** inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te^†, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

Poporul Tău cel^* sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; vrăjmaşii noştri^** au călcat în picioare Locaşul Tău cel Sfânt.

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu şi peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…