Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască,

și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^* lui Ioan.

Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele^* Praznicului Azimilor.)

După ce l-a prins^* și l-a băgat în temniță, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului.

Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri, și niște păzitori păzeau temnița la ușă.

Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul^* a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini.

Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ți încălțămintea.” Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.”

Petru a ieșit afară și a mers după el, fără^* să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^** o vedenie.

După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea^* li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.

Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^* trimis pe îngerul Său și m-a^** scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.”

După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^* îndreptat spre casa Mariei, mama lui^** Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau^†.

A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții.

„Ești nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este^* îngerul lui.”

Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniți când l-au văzut.

Petru le-a făcut^* semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților.” Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc.

Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru.

Irod, după ce l-a căutat în toate părțile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că țara^* lor se hrănea din țara împăratului.

Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea.

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”

Îndată l-a^* lovit un înger al Domnului, pentru că nu^** dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi.

Însă Cuvântul^* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea.

Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând^* cu ei pe Ioan^**, zis și Marcu.