EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE EVREI
După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri* şi în multe chipuri, Dumnezeu,
la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit** prin Fiul, pe† care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin†† care a făcut şi veacurile.
El, care* este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine** toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut† curăţirea păcatelor şi a şezut†† la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,
ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a* moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu, astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu** Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?
Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel Întâi Născut*, zice: „Toţi** îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.
Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”
Ele* vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;
Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi* la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”?
Nu sunt oare* toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni** mântuirea?