Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.

Pavel, după obiceiul său, a^* intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

dovedind şi lămurind că^* Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”

Unii^* din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila^**.

Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la norod.

Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason^* şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia^** care au răscolit lumea au venit şi aici,

şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun^* că este un alt Împărat: Isus.”

Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Fraţii^* au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau^* Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.

Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.

Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele.

Atunci, fraţii au pornit îndată^* pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea^* să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se^* întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.

Unii din filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”

Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?

Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.”

Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

Dumnezeu^* care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul^** cerului şi al pământului şi nu^† locuieşte în temple făcute de mâini.

El nu este slujit de mâini omeneşti, ca^* şi când ar avea trebuinţă de ceva, El^**, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare^* locuinţei lor,

ca^* ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar^** că nu este departe de fiecare din noi.

Căci în^* El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum^** au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui…’

Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu^* trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile^* de neştiinţă şi porunceşte acum^** tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,

pentru că a rânduit o zi în care va^* judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin^** faptul că L-a înviat din morţi…”

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”

Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.