Răspunsul lui Iov
Iov a luat cuvântul şi a zis:
„S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
Am* şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?
‘Dispreţ în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!
Jefuitorilor li se lasă corturile în pace*, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa; păsările cerului, şi îţi vor spune;
vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
El ţine în mână* sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
Nu deosebeşte* urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile?
La bătrâni* se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă e priceperea.
La Dumnezeu* este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
El opreşte* apele, şi totul se usucă; El le dă** drumul, şi pustiesc pământul.
El* are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
El ia robi pe sfetnici şi tulbură* mintea judecătorilor.
El dezleagă legătura împăraţilor şi le pune o frânghie în jurul coapselor.
El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici.
El ia mintea căpeteniilor poporului; El îi face* să rătăcească în pustiuri fără drum,
unde* bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine** ca nişte oameni beţi.