Răspunsul lui Iov
Iov a luat cuvântul și a zis:
„S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi și că odată cu voi va muri și înțelepciunea!
Am* și eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile pe care le spuneți voi?
‘Dispreț în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiți: dă brânci cui alunecă cu piciorul!
Jefuitorilor li se lasă corturile în pace*, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
Întreabă dobitoacele, și te vor învăța; păsările cerului, și îți vor spune;
vorbește pământului, și te va învăța; și peștii mării îți vor povesti.
Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
El ține în mână* sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc.
Nu deosebește* urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile?
La bătrâni* se găsește înțelepciunea și într-o viață lungă e priceperea.
La Dumnezeu* este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt.
El oprește* apele, și totul se usucă; El le dă** drumul, și pustiesc pământul.
El* are puterea și înțelepciunea; El stăpânește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții.
El ia robi pe sfetnici și tulbură* mintea judecătorilor.
El dezleagă legătura împăraților și le pune o frânghie în jurul coapselor.
El ia robi pe preoți; El răstoarnă pe cei puternici.
El ia mintea căpeteniilor poporului; El îi face* să rătăcească în pustiuri fără drum,
unde* bâjbâie prin întuneric și nu văd deslușit; El îi face să se clatine** ca niște oameni beți.