Fiule, dacă^* te-ai pus chezaș pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

dacă ești legat prin făgăduința gurii tale, dacă ești prins de cuvintele gurii tale,

fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pământ și stăruiește de el!

Nu da^* somn ochilor tăi, nici ațipire pleoapelor tale!

Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului și ca pasărea din mâna păsărarului!…

Du-te^* la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!

Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân,

totuși își pregătește hrana vara și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.

Până când^* vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău?

Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…

Și sărăcia^* vine peste tine ca un hoț și lipsa, ca un om înarmat.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

clipește^* din ochi, dă din picior și face semne cu degetele.

Răutatea este în inima lui, urzește^* lucruri rele întruna și stârnește^** certuri.

De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate; va fi zdrobit^* deodată și fără leac^**.

Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:

ochii^* trufași, limba^** mincinoasă, mâinile^† care varsă sânge nevinovat,

inima^* care urzește planuri nelegiuite, picioarele^** care aleargă repede la rău,

martorul^* mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește^** certuri între frați.

Fiule^*, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale:

leagă-le^* necurmat la inimă, atârnă-le de gât!

Ele te vor însoți^* în mersul tău, te vor^** păzi în pat și îți vor vorbi la deșteptare.

Căci^* sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.

Ele te vor feri^* de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

N-o^* pofti în inima ta pentru frumusețea ei și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!

Căci pentru^* o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, și^** femeia măritată întinde^† o cursă unui suflet scump.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși fără să-i ardă picioarele?

Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.

Hoțul nu este urgisit când fură ca să-și potolească foamea, căci îi este foame.

Și, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit^*, să dea chiar tot ce are în casă.

Dar cel ce preacurvește cu o femeie este^* un om fără minte; singur își pierde viața cine face așa.

Nu va avea decât rană și rușine și ocara nu i se va șterge.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat, și n-are milă în ziua răzbunării;

nu se uită la niciun preț de răscumpărare și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.