Fiule, dacă^* te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruieşte de el!

Nu da^* somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului!…

Du-te^* la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!

Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân,

totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului.

Până când^* vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?

Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…

Şi sărăcia^* vine peste tine ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

clipeşte^* din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele.

Răutatea este în inima lui, urzeşte^* lucruri rele întruna şi stârneşte^** certuri.

De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit^* deodată şi fără leac^**.

Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:

ochii^* trufaşi, limba^** mincinoasă, mâinile^† care varsă sânge nevinovat,

inima^* care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele^** care aleargă repede la rău,

martorul^* mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte^** certuri între fraţi.

Fiule^*, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

leagă-le^* necurmat la inimă, atârnă-le de gât!

Ele te vor însoţi^* în mersul tău, te vor^** păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare.

Căci^* sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

Ele te vor feri^* de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

N-o^* pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!

Căci pentru^* o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi^** femeia măritată întinde^† o cursă unui suflet scump.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi fără să-i ardă picioarele?

Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.

Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame.

Şi, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit^*, să dea chiar tot ce are în casă.

Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este^* un om fără minte; singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

Nu va avea decât rană şi ruşine şi ocara nu i se va şterge.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;

nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.