Mai bine o bucată^* de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^* care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

Tigaia^* lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

Cine^* îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

Copiii copiilor sunt cununa^* bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor.

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!

Darurile par o^* piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.

Cine^* acoperă o greşeală caută dragostea, dar^** cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput decât o sută de lovituri pe cel nebun.

Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Mai^* bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei decât un nebun în timpul nebuniei lui.

Celui ce întoarce^* rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă^* cearta înainte de a se înteţi.

Cel^* ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar^* n-are minte!

Prietenul^* adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Omul^* fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul şi cine-şi^* zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea şi cel cu limba^* stricată cade în nenorocire.

Cine^* dă naştere unui nebun va avea întristare şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

O inimă^* veselă este un bun leac, dar un^** duh mâhnit usucă oasele.

Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească^* şi căile dreptăţii.

Înţelepciunea^* este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Un fiu nebun aduce necaz^* tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

Nu este bine să osândeşti^* pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

Cine^* îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput.

Chiar^* şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.