Mai bine o bucată^* de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Un argat cu minte stăpânește peste fiul^* care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui.

Tigaia^* lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

Cine^* își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

Copiii copiilor sunt cununa^* bătrânilor și părinții sunt slava copiilor lor.

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viță aleasă!

Darurile par o^* piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.

Cine^* acoperă o greșeală caută dragostea, dar^** cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput decât o sută de lovituri pe cel nebun.

Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Mai^* bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei decât un nebun în timpul nebuniei lui.

Celui ce întoarce^* rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă^* cearta înainte de a se înteți.

Cel^* ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar^* n-are minte!

Prietenul^* adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.

Omul^* fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său.

Cine iubește certurile iubește păcatul și cine-și^* zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.

Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea și cel cu limba^* stricată cade în nenorocire.

Cine^* dă naștere unui nebun va avea întristare și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

O inimă^* veselă este un bun leac, dar un^** duh mâhnit usucă oasele.

Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească^* și căile dreptății.

Înțelepciunea^* este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Un fiu nebun aduce necaz^* tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut.

Nu este bine să osândești^* pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

Cine^* își înfrânează vorbele cunoaște știința și cine are duhul potolit este un om priceput.

Chiar^* și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura.