Făcusem un legământ cu ochii^* mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Dar ce soartă mi-a păstrat^* Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

N-a cunoscut^* Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei?

Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,

să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!

De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima^* ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

atunci eu^* să semăn, și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate!

Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul^* și s-o necinstească alții!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege^* vrednică să fie pedepsită de judecători,

un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.

De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,

ce aș putea să fac când Se ridică^* Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?

Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut^* și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?

Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,

eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;

dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,

fără ca inima lui să mă fi binecuvântat^*, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;

dacă am ridicat mâna împotriva orfanului^*, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,

atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!

Căci mă temeam^* de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.

Dacă mi-am pus^* încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,

dacă m-am îngâmfat^* de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,

dacă am privit^* soarele când strălucea, luna când înainta măreață

și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –

și aceasta este tot o fărădelege^* care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,

dacă m-am bucurat de nenorocirea^* vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

eu, care n-am dat voie^* limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,

dacă petrecea străinul^* noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca^* oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân,

pentru că mă temeam de mulțime^*, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…

O, de aș găsi pe cineva să^* m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel^** Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?

Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi;

dacă i-am mâncat^* rodul fără să-l fi plătit și dacă am^** întristat sufletul vechilor lui stăpâni,

atunci să crească spini^* din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.