Făcusem un legământ cu ochii^* mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Dar ce soartă mi-a păstrat^* Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

Pieirea nu-i oare pentru cel rău şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

N-a cunoscut^* Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,

să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima^* ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

atunci eu^* să semăn, şi altul să secere şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!

Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul^* şi s-o necinstească alţii!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege^* vrednică să fie pedepsită de judecători,

un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,

ce aş putea să fac când Se ridică^* Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?

Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut^* şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?

Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,

eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;

dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,

fără ca inima lui să mă fi binecuvântat^*, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;

dacă am ridicat mâna împotriva orfanului^*, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători,

atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!

Căci mă temeam^* de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Dacă mi-am pus^* încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’,

dacă m-am îngâmfat^* de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem,

dacă am privit^* soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă

şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –

şi aceasta este tot o fărădelege^* care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,

dacă m-am bucurat de nenorocirea^* vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

eu, care n-am dat voie^* limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,

dacă petrecea străinul^* noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul,

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca^* oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân,

pentru că mă temeam de mulţime^*, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…

O, de aş găsi pe cineva să^* m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel^** Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?

Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;

dacă i-am mâncat^* rodul fără să-l fi plătit şi dacă am^** întristat sufletul vechilor lui stăpâni,

atunci să crească spini^* din el în loc de grâu şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.