Un* om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.
Când* se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul** geme.
Cine* iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar** cine umblă cu curvele risipeşte averea.
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită o nimiceşte.
Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui.
În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruieşte şi se bucură.
Cei* uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc** mânia.
Oamenii* setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
Nebunul* îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
Un împărat* care judecă pe săraci după** adevăr îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
Nuiaua* şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul** lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
Pedepseşte-ţi* fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului.
Când* nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar** ferice de poporul care păzeşte legea!
Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai* mult de la un nebun decât de la el.
Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie la urmă ajunge de se crede fiu.
Un om* mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate.
Mândria* unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
Frica* de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.