Un* om care se împotrivește tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată și fără leac.
Când* se înmulțesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpânește cel rău, poporul** geme.
Cine* iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar** cine umblă cu curvele risipește averea.
Un împărat întărește țara prin dreptate, dar cine ia mită o nimicește.
Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț sub pașii lui.
În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruiește și se bucură.
Cei* ușuratici aprind focul în cetate, dar înțelepții potolesc** mânia.
Oamenii* setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.
Nebunul* își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește.
Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase, toți slujitorii lui sunt niște răi.
Un împărat* care judecă pe săraci după** adevăr își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
Nuiaua* și certarea dau înțelepciunea, dar copilul** lăsat de capul lui face rușine mamei sale.
Pedepsește-ți* fiul, și el îți va da odihnă și îți va aduce desfătare sufletului.
Când* nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar** ferice de poporul care păzește legea!
Nu prin vorbe se pedepsește un rob, căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit, poți să nădăjduiești mai* mult de la un nebun decât de la el.
Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie la urmă ajunge de se crede fiu.
Un om* mânios stârnește certuri și un înfuriat face multe păcate.
Mândria* unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
Frica* de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.