Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

„Poate un om^* să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.

Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?

Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine?

Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale, fără număr?

Luai^* fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai^* să dai pâine omului flămând.

Ţara era a ta fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea fiindcă erai cu vază.

Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele^* orfanilor le frângeai.

Pentru aceea eşti înconjurat^* de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată.

Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te^* năpădesc?

Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor. Ce înalt este!

Şi tu zici: ‘Ce ştie^* Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?

Îl înfăşoară norii^*, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!’

Ce, vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

care^* au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?

Ei^* ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi! Ce ne^** poate face Cel Atotputernic?’

Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. – Departe^* de mine sfatul celor răi! –

Cei fără prihană^* vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei

şi va zice: ‘Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!’

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei^* avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi^* la inimă cuvintele Lui.

Vei fi aşezat iarăşi la locul tău dacă te^* vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

Aruncă^* dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

Şi atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta^*, şi îţi vei ridica^** faţa spre Dumnezeu.

Îl vei^* ruga, şi te va asculta şi îţi vei putea împlini juruinţele.

Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel^* cu ochii plecaţi.

El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”