„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
Dumnezeule, scapă-mă* de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la* rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără** să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi!
Se* întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
Da, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii*, căci zic: „Cine** aude?”
Dar Tu*, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
Nu-i ucide*, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
Gura lor păcătuieşte la fiecare* vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni!
Se* întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
O, Tăria* mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci** Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.