Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş
Doamne Dumnezeule, dacă* am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege** pe mâinile mele,
dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine şi n-am izbăvit* pe cel ce mă asuprea fără temei,
atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ şi slava mea în pulbere să mi-o arunce!
Să Te înconjoare adunarea popoarelor şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după* neprihănirea şi nevinovăţia mea!
Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi* inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia*, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
îndreaptă asupra lui săgeţi* omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
face o groapă, o sapă şi tot el cade în groapa* pe care a făcut-o.
Fărădelegea* pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui.
Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.