Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre și părinții^* noștri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Cu mâna Ta^* ai izgonit neamuri ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.

Căci nu^* prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina Feței Tale, pentru că^** îi iubeai.

Dumnezeule, Tu^* ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov!

Cu Tine doborâm^* pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri.

Căci nu^* în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și dai de rușine pe^* cei ce ne urăsc.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu^* și pururea slăvim Numele Tău.

Dar Tu ne lepezi^*, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre;

ne faci să dăm^* dosul înaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.

Ne dai^* ca pe niște oi de mâncat și ne^** risipești printre neamuri.

Vinzi^* pe poporul Tău pe nimic și nu-l socotești de mare preț.

Ne faci^* de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

Ne faci^* de pomină printre neamuri și^** pricină de clătinare din cap printre popoare.

Ocara mea este totdeauna înaintea mea și rușinea îmi acoperă fața

la^* glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului.

Toate acestea ni se întâmplă^* fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:

da, inima nu ni s-a abătut, pașii^* nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,

ca^* să ne zdrobești în locuința șacalilor și să ne acoperi cu^** umbra morții.

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru și ne-am fi întins^* mâinile spre un dumnezeu străin,

n-ar ști^* Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii?

Dar^* din pricina Ta suntem înjunghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.

Trezește-Te^*! Pentru ce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu^** ne lepăda pe vecie!

Pentru ce^* Îți ascunzi Fața? Pentru ce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră?

Căci sufletul ne este doborât^* în țărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Scoală-Te ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!