Iov a luat cuvântul și a zis:

„Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înădușe suspinele.

O, dacă aș^* ști unde să-L găsesc, dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,

mi-aș apăra pricina înaintea Lui, mi-aș umple gura cu dovezi!

Aș ști ce poate să răspundă, aș vedea ce are să-mi spună.

Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte^* împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreșit.

Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Dar^*, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

Dar El știe^* ce cale am urmat și, dacă m-ar încerca^**, aș ieși curat ca aurul.

Piciorul meu s-a ținut de pașii^* Lui; am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia^* la cuvintele gurii Lui.

Dar hotărârea Lui este luată. Cine^* I se va împotrivi? Ce-I dorește sufletul, aceea^** face.

El Își va împlini dar planurile^* față de mine și va mai face și multe altele.

De aceea tremur înaintea Lui și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.

Dumnezeu^* mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat.