22/150
Text:

Un psalm al lui David

1

Dumnezeule*! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile** mele?

2

Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă.

3

Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor* lui Israel.

4

În Tine se încredeau părinții noștri; se încredeau și-i izbăveai.

5

Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine* și nu rămâneau de rușine.

6

Dar eu sunt vierme*, nu om, am ajuns de ocara oamenilor** și disprețuit de popor.

7

Toți cei ce mă văd* își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap** și zic:

8

„S-a încrezut* în Domnul! Să-l mântuiască** Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”

9

Da, Tu m-ai* scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;

10

de când eram la sânul* mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

11

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul și nimeni nu-mi vine în ajutor.

12

O mulțime* de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.

13

Își deschid* gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14

Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele* mi se despart; mi s-a făcut inima** ca ceara și se topește înăuntrul meu.

15

Mi se usucă puterea* ca lutul și mi se lipește** limba de cerul gurii; m-ai adus în țărâna morții.

16

Căci niște câini mă înconjoară*, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns** mâinile și picioarele;

17

toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc* și mă privesc;

18

își împart* hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.

19

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta*! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!

20

Scapă-mi sufletul de sabie și viața* din ghearele câinilor**!

21

Scapă-mă* din gura leului și scoate-mă** din coarnele bivolului!

22

Voi vesti* Numele Tău fraților** mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23

Cei ce* vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel!

24

Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci* îl ascultă când strigă către El.

25

În adunarea cea mare, Tu* vei fi pricina laudelor mele și-mi voi împlini juruințele** în fața celor ce se tem de Tine.

26

Cei săraci* vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima** pe vecie!

27

Toate* marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor** se vor închina înaintea Ta.

28

Căci* a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri.

29

Toți cei puternici* de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți** cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața.

30

O sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi* despre Domnul către cei ce vor veni** după ei.

31

Aceștia vor veni* și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.

Capitol 22 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare