Un psalm al lui David
Dumnezeule*! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile** mele?
Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor* lui Israel.
Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine* și nu rămâneau de rușine.
Dar eu sunt vierme*, nu om, am ajuns de ocara oamenilor** și disprețuit de popor.
Toți cei ce mă văd* își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap** și zic:
„S-a încrezut* în Domnul! Să-l mântuiască** Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”
Da, Tu m-ai* scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;
O mulțime* de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.
Își deschid* gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Mi se usucă puterea* ca lutul și mi se lipește** limba de cerul gurii; m-ai adus în țărâna morții.
Căci niște câini mă înconjoară*, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns** mâinile și picioarele;
toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc* și mă privesc;
își împart* hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.
Scapă-mă* din gura leului și scoate-mă** din coarnele bivolului!
Cei ce* vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel!
Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci* îl ascultă când strigă către El.
Aceștia vor veni* și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.