Iată neamurile^* pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.

El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.

Neamurile acestea erau cei^* cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului.

Neamurile^* acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise.

Şi copiii^* lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor;

au luat^* de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.

Copiii^* lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit^** baalilor şi idolilor^†.

Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut^* în mâinile lui Cuşan-Rişeataim^**, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.

Copiii lui Israel au strigat^* către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor^**, care i-a izbăvit: pe Otniel^†, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

Duhul^* Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Copiii^* lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon^**, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului.

Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi pe amaleciţi^* şi a pornit. A bătut pe Israel şi a luat cetatea finicilor^**.

Şi copiii lui Israel au fost supuşi^* optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.

Copiii lui Israel au^* strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.

Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă.

A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.

Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră.

El însuşi s-a întors^* de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară.

Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun.

Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlântat-o în pântece.

Chiar şi mânerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, aşa cum o înfipsese.

Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul.

După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.”

Au aşteptat multă vreme şi, fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat şi iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ.

Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira.

Cum a ajuns, a sunat^* din trâmbiţă în muntele^** lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte şi el s-a pus în fruntea lor.

El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul^* a dat în mâinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile^** Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă.

Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat unul.

În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Şi ţara^* a avut odihnă optzeci de ani.

După el, a urmat Şamgar^*, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otic^** de plug. Şi el a fost un izbăvitor^† al lui Israel^††.