Pe vremea judecătorilor^*, a fost o foamete^** în țară. Un om din Betleemul^† lui Iuda a plecat cu nevastă-sa și cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în țara Moabului.

Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi și cei doi fii ai lui se numeau Mahlon și Chilion: erau efratiți^*, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în țara^** Moabului, și-au așezat locuința acolo.

Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, și ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

Ei și-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa și cealaltă, Rut și au locuit acolo aproape zece ani.

Mahlon și Chilion au murit și ei amândoi, și Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără bărbat.

Apoi s-a sculat, ea și nurorile ei, ca să se întoarcă în țara ei din țara Moabului, căci aflase în țara Moabului că Domnul cercetase^* pe poporul Său și-i dăduse^** pâine.

Ea a ieșit din locul în care locuia însoțită de cele două nurori ale ei și a pornit ca să se întoarcă în țara lui Iuda.

Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceți-vă și întoarceți-vă fiecare^* la casa mamei ei! Domnul să Se^** îndure de voi, cum v-ați îndurat^† și voi de cei ce au murit și de mine!

Să vă dea Domnul să găsiți odihnă^*, fiecare în casa unui bărbat!” Și le-a sărutat. Ele au ridicat glasul și au plâns;

și i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.”

Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbații^* voștri?

Întoarceți-vă, fiicele mele, și duceți-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Și chiar dacă aș zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aș fi cu un bărbat și aș naște fii,

ați mai aștepta voi până să se facă mari și ați vrea voi să nu vă măritați din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins^* împotriva mea.”

Și ele au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa și a plecat, dar Rut s-a ținut^* de ea.

Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii^* ei; întoarce-te^** și tu după cumnată-ta.”

Rut a răspuns: „Nu sta^* de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul^** tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul^* ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea!”

Naomi, văzând-o^* hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.

Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Și când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus^* în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Naomi^** este aceasta?”

Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi (Plăcută), ziceți-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.

La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile^* goale. De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?”

Astfel s-au întors din țara Moabului Naomi și noră-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul^* seceratului orzurilor.