În ziua întâi^* a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus^** miresmele pe care le pregătiseră.

Au^* găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

au intrat^* înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.

Fiindcă nu știau ce să creadă, iată^* că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare.

Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă^* aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.”

Și ele și-au^* adus aminte de cuvintele lui Isus.

La^* întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana^*, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.

Cuvintele acestea li^* se păreau apostolilor basme și nu le credeau.

Dar^* Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

În aceeași zi, iată, doi^* ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus^* S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

Dar ochii^* lor erau împiedicați să-L cunoască.

El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

Drept răspuns, unul din ei, numit^* Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care^* era un proroc puternic^** în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

Cum^* preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit?

Noi trăgeam nădejde că El este Acela^* care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

Ba încă niște^* femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

Unii din cei ce erau cu noi s-au^* dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

Nu^* trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

Și^* a început de la Moise^** și de la toți^† prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El^* S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

Dar ei^* au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei.

Pe când ședea la masă cu ei, a^* luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon^*.”

Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Pe^* când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh^*.

Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă^* și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.”

(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)

Fiindcă ei, de^* bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”

I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.

El^* le-a luat și a mâncat înaintea lor.

Apoi, le-a zis: „Iată^* ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.”

Atunci le-a^* deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.

Și le-a zis: „Așa^* este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.

Și să se propovăduiască tuturor neamurilor^* , în Numele Lui, pocăința și iertarea^** păcatelor, începând din Ierusalim.

Voi^* sunteți martori ai acestor lucruri.

Și iată^* că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

El i-a dus până^* spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.

După ce^* I s-au închinat, ei^** s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

Și tot timpul stăteau în Templu^* și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.