Isus^* a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.

Apoi, i-a^* trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.

„Să nu luați nimic cu voi pe drum”, le-a^* zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

În^* orice casă veți intra, să rămâneți acolo, până veți pleca din locul acela.

Și^* dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea și să scuturați^** praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

Ei^* au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.

Cârmuitorul^* Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți;

alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.

Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și^* căuta să-L vadă.

Apostolii, când^* s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El^** i-a luat cu Sine și S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.

Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare.

Fiindcă^* ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”

Isus le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”

Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să șadă jos în cete de câte cincizeci.”

Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos.

Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.

Au mâncat toți și s-au săturat și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.

Într-o^* zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan^* Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”

„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru^*.

Isus^* le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

Apoi, a adăugat că Fiul^* omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.

Apoi^* a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui.

Și^* ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?

Căci^* de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.

Adevărat^* vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

Cam^* la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte să Se roage.

Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,

care se arătaseră în slavă și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.

Petru și tovarășii lui erau^* îngreuiați de somn, dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.

În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune.

Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.

Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta^* este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați^**.”

Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii^* au tăcut și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

A^* doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.

Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot.

Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut.”

„O, neam necredincios și pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”

Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său.

Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu.Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:

„Voi ascultați^* bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!”

Dar^* ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.

Apoi^*, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.

Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El

și le-a zis: „Oricine^* primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă^** cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.”

Ioan a luat cuvântul și a zis^*: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”

„Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine^* nu este împotriva voastră este pentru voi.”

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer^*, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.

A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.

Dar^* ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie^*?”

Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

Căci Fiul^* omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat.

Pe^* când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.”

Altuia^* i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”

Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.”

Un altul a zis: „Doamne, Te^* voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.”

Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.”