Isus^* a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.

Apoi, i-a^* trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”, le-a^* zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

În^* orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.

Şi^* dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi^** praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

Ei^* au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Cârmuitorul^* Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.

Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi^* căuta să-L vadă.

Apostolii, când^* s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El^** i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.

Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.

Fiindcă^* ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”

Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”

Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.”

Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.

Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Într-o^* zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan^* Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”

„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru^*.

Isus^* le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

Apoi, a adăugat că Fiul^* omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

Apoi^* a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.

Şi^* ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Căci^* de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Adevărat^* vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Cam^* la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.

Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,

care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.

Petru şi tovarăşii lui erau^* îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.

Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.

Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta^* este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi^**.”

Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii^* au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

A^* doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.

Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.

Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.”

„O, neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”

Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.

Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:

„Voi ascultaţi^* bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!”

Dar^* ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Apoi^*, le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.

Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El

şi le-a zis: „Oricine^* primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă^** cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.”

Ioan a luat cuvântul şi a zis^*: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”

„Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine^* nu este împotriva voastră este pentru voi.”

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer^*, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.

Dar^* ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie^*?”

Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!

Căci Fiul^* omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat într-alt sat.

Pe^* când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”

Altuia^* i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”

Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”

Un altul a zis: „Doamne, Te^* voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.”

Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”