În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit^* Beltșațar. Cuvântul^** acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire^†. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput^†† vedenia.

În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale.

N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns^* deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.

În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel^* (Tigru).

Am ridicat^* ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om^** îmbrăcat în haine de in și încins^† la mijloc cu un brâu de aur^†† din Ufaz.

Trupul lui era ca o piatră de crisolit^*, fața îi strălucea ca fulgerul^** și ochii^† îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele^†† semănau cu niște aramă lustruită și glasul^*† lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi.

Eu, Daniel, am văzut singur^* vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă!

Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat^*, culoarea mi s-a schimbat^**, fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă.

Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când^* auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ.

Și iată că o mână^* m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele.

Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit^* și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.

El mi-a zis: „Daniele, nu te teme^* de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate^** din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!

Dar căpetenia^* împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail^**, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei.

Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi^*, căci^** vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”

Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii^* în pământ și am tăcut.

Și iată că cineva^* care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins^** de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^† și am pierdut orice putere!

Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!”

Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit.

Apoi mi-a zis^*: „Nu te teme^** de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.”

El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei^* Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!

Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail^*.