În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit^* Beltşaţar. Cuvântul^** acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire^†. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput^†† vedenia.

În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale.

N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns^* deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.

În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel^* (Tigru).

Am ridicat^* ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om^** îmbrăcat în haine de in şi încins^† la mijloc cu un brâu de aur^†† din Ufaz.

Trupul lui era ca o piatră de crisolit^*, faţa îi strălucea ca fulgerul^** şi ochii^† îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele^†† semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul^*† lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

Eu, Daniel, am văzut singur^* vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!

Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat^*, culoarea mi s-a schimbat^**, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.

Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când^* auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.

Şi iată că o mână^* m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.

Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit^* şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.

El mi-a zis: „Daniele, nu te teme^* de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate^** din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!

Dar căpetenia^* împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail^**, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei.

Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi^*, căci^** vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”

Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii^* în pământ şi am tăcut.

Şi iată că cineva^* care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins^** de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^† şi am pierdut orice putere!

Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!”

Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit.

Apoi mi-a zis^*: „Nu te teme^** de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.”

El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei^* Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!

Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail^*.