12/22
Text:

1

În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2

Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin* ca să nască.

3

În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un* mare balaur roșu, cu** șapte capete, zece coarne și† șapte cununi împărătești pe capete.

4

Cu coada* trăgea după el a treia parte din** stelele cerului și† le arunca pe pământ.Balaurul a stat înaintea†† femeii care stătea să nască, pentru ca*† să-i mănânce copilul, când îl va naște.

5

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El* are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie.

6

Și femeia* a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o** mie două sute șaizeci de zile.

7

Și în cer s-a făcut un război. Mihail* și îngerii lui s-au luptat cu** balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei,

8

dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

9

Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi*, numit diavolul și Satana, acela care** înșală întreaga lume, a fost† aruncat pe pământ și împreună cu el au fost†† aruncați și îngerii lui.

10

Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum* au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi** pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11

Ei* l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu** și-au iubit viața chiar până la moarte.

12

De aceea bucurați-vă*, ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai** de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcㆠștie că are puțină vreme.”

13

Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe* femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14

Și* cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca** să zboare cu ele în† pustie, în locul ei, unde este hrănită o†† vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui.

15

Atunci, șarpele a* aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16

Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17

Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a* dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care** păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia† lui Isus Hristos.

Capitol 12 din 22
Folosește săgețile ← → pentru navigare