12/22
Text:

1

În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2

Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin* ca să nască.

3

În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un* mare balaur roşu, cu** şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

4

Cu coada* trăgea după el a treia parte din** stelele cerului şi le arunca pe pământ.Balaurul a stat înaintea†† femeii care stătea să nască, pentru ca*† să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

5

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El* are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

6

Şi femeia* a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o** mie două sute şaizeci de zile.

7

Şi în cer s-a făcut un război. Mihail* şi îngerii lui s-au luptat cu** balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

8

dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

9

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi*, numit diavolul şi Satana, acela care** înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost†† aruncaţi şi îngerii lui.

10

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum* au venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi** pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11

Ei* l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu** şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

12

De aceea bucuraţi-vă*, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai** de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

13

Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe* femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14

Şi* cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca** să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o†† vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

15

Atunci, şarpele a* aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16

Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17

Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a* dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care** păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Capitol 12 din 22
Folosește săgețile ← → pentru navigare