M-am uitat și iată că s-a arătat un* cal alb. Cel ce** sta pe el avea un arc; i† s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.
Când a rupt Mielul a doua pecete, am* auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!”
Când a rupt Mielul pecetea a patra, am* auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!”
M-am uitat* și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să** ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și† cu fiarele pământului.
Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar* sufletele** celor ce fuseseră înjunghiați din pricina† Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii†† pe care o ținuseră.
Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până* când, Stăpâne, Tu, care** ești sfânt și adevărat, zăbovești sㆠjudeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
Fiecăruia din ei i s-a dat o haină* albă și i s-a spus să** se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată* că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele** s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele
Cerul* s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți** munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
Și* ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului,
căci* a venit ziua cea mare a mâniei Lui și** cine poate sta în picioare?”