Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o* carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită** cu șapte peceți.
Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”
Și nu se găsea nimeni nici în cer*, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.
Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul* din seminția lui Iuda, Rădăcina** lui David, a biruit ca să deschidă cartea și† cele șapte peceți ale ei.
Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un* Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte** ochi, care sunt cele† șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce* ședea pe scaunul de domnie.
Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei* douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută** și potire de aur pline cu tămâie, care† sunt rugăciunile sfinților.
Și cântau* o cântare nouă și ziceau: „Vrednic** ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci† ai fost înjunghiat și ai†† răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din*† orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.
Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic* este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!”
Și pe toate* făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce** șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda†, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”
Și* cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce** este viu în vecii vecilor!