Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o* carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită** cu şapte peceţi.
Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”
Şi nu se găsea nimeni nici în cer*, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul* din seminţia lui Iuda, Rădăcina** lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi† cele şapte peceţi ale ei.
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un* Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte** ochi, care sunt cele† şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce* şedea pe scaunul de domnie.
Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei* douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută** şi potire de aur pline cu tămâie, care† sunt rugăciunile sfinţilor.
Şi cântau* o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic** eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci† ai fost înjunghiat şi ai†† răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din*† orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic* este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
Şi pe toate* făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce** şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda†, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
Şi* cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce** este viu în vecii vecilor!