2/13
Text:

1

De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.

2

Căci, dacă Cuvântul vestit* prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice** abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire,

3

cum* vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care**, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a† fost adeverită de cei ce au auzit-o,

4

în timp ce Dumnezeu întărea* mărturia lor cu** semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite† dupㆆ voia Sa!

5

În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea* viitoare despre care vorbim.

6

Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce* este omul ca să-Ți aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi?

7

L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale,

8

toate* le-ai supus sub picioarele lui.”În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu** vedem că toate îi sunt supuse.

9

Dar pe Acela* care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat** cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru† toți.

10

Se cuvenea, în adevăr*, ca Acela pentru** care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească†, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii†† lor.

11

Căci Cel* ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt** dintr-unul. De aceea, Lui nu-I† este rușine să-i numească frați,

12

când zice: „Voi vesti* Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda** în mijlocul adunării.”

13

Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-Mă*, Eu și copiii pe care** Mi i-a dat Dumnezeu!”

14

Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și* El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca**, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,

15

și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții*, erau supuși robiei toată viața lor.

16

Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.

17

Prin urmare, a trebuit să Se asemene* fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos** și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.

18

Și* prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.

Capitol 2 din 13
Folosește săgețile ← → pentru navigare