S-au sculat^* toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând^* neamul nostru la răscoală, oprind^** a plăti bir Cezarului și zicând că^† El este Hristosul, Împăratul.”

Pilat^* L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio^* vină în Omul acesta.”

Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.

Și când a aflat că este de sub stăpânirea^* lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea.

Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea^* să-L vadă din pricina celor auzite^** despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare.

Irod^*, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

În ziua aceea, Irod și Pilat^* s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.

Pilat^* a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod

și le-a zis: „Mi-ați^* adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul^** înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți.

Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

Eu deci^*, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”

La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia^* să le slobozească un întemnițat.

Ei au^* strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!”

Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor.

Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.

Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”

Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit.

Pilat^* a hotărât să li se împlinească cererea.

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.

Pe^* când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El.

Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.

Căci^* iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’

Atunci^* vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’

Căci^* dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Împreună^* cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus.

Când^* au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i^* , căci nu^** știu ce fac!” Ei și-au împărțit^† hainele Lui între ei, trăgând la sorți.

Norodul^* stătea acolo și privea. Fruntașii^** își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet

și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”

Deasupra^* Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Unul^* din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!”

Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”

Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Era^* cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.

Soarele s-a întunecat și perdeaua^* dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

Isus a strigat cu glas tare: „Tată^* , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și^** când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.

Sutașul^*, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

Toți^* cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.

Era^* un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios,

care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și^* aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.

Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

L-a^* dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

Era Ziua^* Pregătirii și începea ziua Sabatului.

Femeile care^* veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut^** mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

s-au întors și au^* pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după^** Lege.