S-au sculat^* toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând^* neamul nostru la răscoală, oprind^** a plăti bir Cezarului şi zicând că^† El este Hristosul, Împăratul.”

Pilat^* L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio^* vină în Omul acesta.”

Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.

Şi când a aflat că este de sub stăpânirea^* lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea^* să-L vadă din pricina celor auzite^** despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.

Irod^*, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

În ziua aceea, Irod şi Pilat^* s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Pilat^* a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod

şi le-a zis: „Mi-aţi^* adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul^** înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi.

Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

Eu deci^*, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”

La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia^* să le slobozească un întemniţat.

Ei au^* strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!”

Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.

Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.

Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”

Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

Pilat^* a hotărât să li se împlinească cererea.

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Pe^* când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.

Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.

Căci^* iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’

Atunci^* vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’

Căci^* dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Împreună^* cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.

Când^* au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i^* , căci nu^** ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit^† hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Norodul^* stătea acolo şi privea. Fruntaşii^** îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet

şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!”

Deasupra^* Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Unul^* din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”

Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”

Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Era^* cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

Soarele s-a întunecat şi perdeaua^* dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

Isus a strigat cu glas tare: „Tată^* , în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi^** când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.

Sutaşul^*, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

Toţi^* cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Era^* un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi^* aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

L-a^* dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

Era Ziua^* Pregătirii şi începea ziua Sabatului.

Femeile care^* veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut^** mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

s-au întors şi au^* pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după^** Lege.