Cei şaptezeci de ani de robie. Pedepsirea Babilonului şi a tuturor neamurilor
Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea* an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –,
cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând:
„De la al treisprezecelea an* al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi** ascultat.
Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă*, şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi.
‘Dar nu M-aţi ascultat’, zice Domnul, ‘ci M-aţi mâniat* prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.’
De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,
iată, voi trimite să aducă toate* popoarele de la miazănoapte’, zice Domnul, ‘şi voi trimite la robul** Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu† şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice.
Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie* şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, huruitul morii** şi lumina lămpii.
Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
Dar, când se vor împlini* aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela’, zice Domnul, ‘pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor şi o voi preface în nişte dărâmături** veşnice.
Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile.
Căci* neamuri puternice şi împăraţi** mari le vor supune† şi pe ele, şi le voi răsplăti†† după faptele şi lucrarea mâinilor lor.’”
Căci aşa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia* din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite.
Vor bea* şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!”
Eu am luat potirul din mâna Domnului şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături*, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem**, cum se vede lucrul acesta astăzi;
lui Faraon*, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi tot poporului lui;
la toată Arabia*, tuturor împăraţilor ţării Uţ**, tuturor împăraţilor† ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi celor ce au mai rămas†† din Asdod;
tuturor împăraţilor Arabiei* şi tuturor împăraţilor arabilor** care locuiesc în pustie;
tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului* şi tuturor împăraţilor Mediei;
Şi, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Beţi!
Căci iată că, în cetatea* peste care se cheamă Numele Meu, încep** să fac rău. Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema† sabia peste toţi locuitorii pământului», zice Domnul oştirilor.’
Şi tu să le proroceşti toate aceste lucruri şi să le spui: ‘Domnul va răcni* de sus; din Locaşul Lui** cel Sfânt, va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului† locuinţei Lui; va striga††, precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului.
Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu* neamurile, intră** la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă sabiei’”, zice Domnul.
Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povăţuitorii turmelor!
Se aud strigătele păstorilor şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune
şi colibele cele liniştite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului.
El Şi-a părăsit locuinţa*, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă.”