După^* aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi^** pământul s-a luminat de slava lui.

El a strigat cu glas tare şi a zis: „A^* căzut, a căzut Babilonul cel mare! A^** ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare^† a oricărei păsări necurate şi urâte,

pentru că toate neamurile au^* băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii^** pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi^* din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Pentru că^* păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu^** Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Răsplătiţi-i^* cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i^** îndoit în potirul în care a amestecat^† ea!

Pe cât^* s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă^**, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’

Tocmai pentru aceea într-o^* singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în^** foc, pentru că^† Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Şi împăraţii^* pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când^** vor vedea fumul arderii ei, o^† vor plânge şi o vor boci.

Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: ‘Vai!^* vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o^** clipă ţi-a venit judecata!’

Negustorii^* pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

marfă^* de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele^* oamenilor.

Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.

Cei ce fac negoţ^* cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui

şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care^* era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

Atâtea bogăţii într-un^* ceas s-au prăpădit!’ Şi^** toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe

şi^*, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care^** cetate era ca cetatea cea mare?’

Şi îşi aruncau^* ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă^** a fost prefăcută într-un pustiu!’

Bucură-te de ea, cerule!^* Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că^** Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.”

Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu^* aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu^** va mai fi găsit!

Şi^* nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

Lumina^* lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui^** şi al miresei, pentru că negustorii^† tăi erau mai-marii pământului, pentru că^†† toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta

şi pentru că^* acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi^** pe pământ.”