Tatăl nostru
Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.”
El le-a zis: „Când vă rugați, să ziceți: ‘Tatăl* nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi
și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator, și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.’”
Stăruința în rugăciune
Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopții și-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini,
căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu și n-am ce-i pune înainte’
și, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pâini’, –
De aceea și* Eu vă spun: Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate, i se deschide.
Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i* cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește?
Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Vindecarea unui îndrăcit mut
Alții, ca să-L ispitească, Îi cereau* un semn din cer.
Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va dăinui împărăția lui, fiindcă ziceți că Eu scot dracii cu Beelzebul?
Și dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea, ei înșiși vor fi judecătorii voștri.
Duhul necurat ieșit din om
Duhul necurat, când* iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă și caută odihnă. Fiindcă n-o găsește, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.’
Și când vine, o găsește măturată și împodobită.
Atunci se duce de mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se așază în ea, și starea de pe urmă* a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Ferice de cei ce ascultă Cuvântul
Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: „Ferice* de pântecele care Te-a purtat și de țâțele pe care le-ai supt!”
Minunea cu Iona
Pe când* noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
Împărăteasa* de la miazăzi se va scula, în ziua judecății, alături de bărbații acestui neam și-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Lumina
Ochiul este lumina* trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.
Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.
Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”
Mustrarea cărturarilor și fariseilor
Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat și a șezut la masă.
Fariseul* a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.
Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut și pe cea dinăuntru?
Dar* vai de voi, fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute!
Vai* de voi, fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintâi la sinagogi și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe!
Unul din învățătorii Legii a luat cuvântul și I-a zis: „Învățătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăști și pe noi.”
„Vai și de voi, învățători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că* voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele.
Vai* de voi! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinții voștri.
Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiți mormintele.
De aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite* proroci și apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor prigoni,
ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii:
de la* sângele lui Abel până la sângele** lui Zaharia, ucis între altar și Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!
Vai* de voi, învățători ai Legii! Pentru că voi ați pus mâna pe cheia cunoștinței: nici voi n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-ați împiedicat să intre.”
După ce a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L pună la strâmtoare și să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
I-au întins astfel lațuri, ca* să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.