Fariseii şi datina bătrânilor
Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au* adunat la Isus.
Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.
Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’
Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.
Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti* pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine** va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’
şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
În urmă*, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
Dacă* are cineva urechi de auzit, să audă.”
După ce* a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?
Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
Isus* a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns.
Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.”
„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”
Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta.”
Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
Isus* a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
I-au* adus un surd care vorbea cu anevoie şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
Apoi Şi-a ridicat* ochii spre cer, a suspinat** şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!”
Îndată* i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit.
Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi, să vorbească.”