Vindecarea unui orb din naştere
Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere.
Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine* a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
Cât este ziuă, trebuie* să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
Cât sunt în lume, sunt* Lumina lumii.”
După ce a zis aceste vorbe, a* scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta
şi i-a zis: „Du-te de te spală în* scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El** s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.
Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.”
Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
El a răspuns: „Omul* acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.’ M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”
„Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”
Cercetarea orbului de farisei
Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.
Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd.”
Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum* poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi** era dezbinare între ei.
Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui.
Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?”
Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”
Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se* temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să** fie dat afară din sinagogă.
De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
„Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu* ştim de unde este.”
„Aici* este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.
Ştim că Dumnezeu* n-ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
Dacă* omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
Isus întâlneşte pe orb în Templu
Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul* lui Dumnezeu?”
El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
„L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel* care vorbeşte cu tine, Acela este.”
„Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.
Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru* judecată: ca** cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi.”
Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au* zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
„Dacă* aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.