Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea^* de despărțire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat^** v-am vândut? Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vânduți^† și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.

Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când^* am strigat? Este mâna^** Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu^† mustrarea Mea, Eu usuc^†† marea și prefac râurile^*† în pustie; peștii^†* lor se strică din lipsă de apă și pier de sete!

Îmbrac^* cerurile cu negura de jale și^** le învelesc cu un sac.”

„Domnul^* Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel^** doborât de întristare. El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici.

Domnul Dumnezeu Mi-a^* deschis urechea și nu M-am împotrivit^**, nici nu M-am tras înapoi.

Mi-am dat spatele^* înaintea celor ce Mă loveau și obrajii^** înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și de scuipări.

Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut^* fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.

Cel ce Mă îndreptățește este aproape^*: cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!

Iată^*, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia^** îi va mânca.

Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în^* întuneric și n-are lumină să^** se încreadă în Numele Domnului și să se bizuiască pe Dumnezeul lui!

Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins! Din^* mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri^**.”