Poporul^* a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat^**. S-a aprins^† între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.

Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat^* Domnului, şi focul s-a stins.

Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Adunăturii^* de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine^** ne va da carne să mâncăm?

Ne aducem^* aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.

Acum ni s-a uscat^* sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”

Mana^* semăna cu grăuntele de coriandru şi la vedere era ca bedelionul^**.

Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul^* unei turte făcute cu untdelemn.

Când cădea roua^* noaptea în tabără, cădea şi mana.

Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia^* Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

şi a zis^* Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l^* la sânul tău, cum poartă doica^** pe copil, până în ţara pe care ai jurat^† părinţilor lui că i-o vei da’?

De unde^* să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’

Eu^* singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă^*, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd^** nenorocirea.”

Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci^* de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere^** asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.

Eu^* Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul^** care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.

Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă^* pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în^** auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi^† o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne şi veţi mânca.

Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

ci o lună^* întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce^** am ieşit noi oare din Egipt?»’”

Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul^* căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!’

Putem tăia^* oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”

Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva^* s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va^** întâmpla sau nu.”

Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat^* şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului.

Domnul S-a coborât^* în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat^** peste ei, au început să prorocească^†, dar după aceea n-au mai prorocit.

Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu^* se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără.

Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.”

Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise^*, opreşte-i.”

Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu^* ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”

Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt^*, care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.

În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

Pe când carnea^* era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.

De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat^* la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.