Poporul^* a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat^**. S-a aprins^† între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.

Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat^* Domnului, și focul s-a stins.

Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Adunăturii^* de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine^** ne va da carne să mâncăm?

Ne aducem^* aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.

Acum ni s-a uscat^* sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”

Mana^* semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul^**.

Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul^* unei turte făcute cu untdelemn.

Când cădea roua^* noaptea în tabără, cădea și mana.

Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia^* Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

și a zis^* Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l^* la sânul tău, cum poartă doica^** pe copil, până în țara pe care ai jurat^† părinților lui că i-o vei da’?

De unde^* să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’

Eu^* singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă^*, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd^** nenorocirea.”

Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci^* de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere^** asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.

Eu^* Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul^** care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.

Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă^* pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în^** auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi^† o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca.

Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

ci o lună^* întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce^** am ieșit noi oare din Egipt?»’”

Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul^* căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’

Putem tăia^* oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”

Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva^* s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va^** întâmpla sau nu.”

Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat^* șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului.

Domnul S-a coborât^* în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat^** peste ei, au început să prorocească^†, dar după aceea n-au mai prorocit.

Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu^* se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.

Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”

Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise^*, oprește-i.”

Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu^* ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”

Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt^*, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.

În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.

Pe când carnea^* era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.

De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat^* la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.