Prinderea lui Isus
După ce a rostit aceste vorbe, Isus a* plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron**, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.
Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că* Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Iuda deci* a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.
Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?”
Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.
Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.”
A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe* niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
Simon Petru*, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul* pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus înaintea lui Ana și Caiafa
Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat.
L-au* dus întâi la Ana**, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
Și* Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
Simon Petru* mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
Petru* însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și a băgat pe Petru înăuntru.
Atunci, slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
Isus i-a răspuns: „Eu* am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.”
La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a* dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?”
Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?”
Ana* L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei* i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.”
Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
Petru iar s-a lepădat. Și îndată* a cântat cocoșul.
Isus înaintea lui Pilat
Au adus* pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.
Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?”
Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
Aceasta s-a întâmplat ca* să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
Pilat* a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”
Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?”
Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
„Împărăția* Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns** Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este† de aici.”
„Atunci, un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu* nu găsesc nicio vină în El.
Isus și Baraba
Dar*, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?”
Atunci*, toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba** era un tâlhar.