Praznicul Azimilor, numit Paștele, se^* apropia.

Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau^* un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

Dar^* Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

Ei s-au bucurat și au căzut^* la învoială să-i dea bani.

După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.

Ziua^* Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit.

Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm.”

„Unde voiești să pregătim?” L-au întrebat ei.

El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra

și spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul îți zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’

Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.”

Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.

Când^* a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea;

căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până^* la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.”

Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi,

pentru că vă spun^* că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.”

Apoi^* a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta^** spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest^* pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

„Dar^* iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

Negreșit^* , Fiul omului Se duce după cum^** este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

Și^* au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Între apostoli s-a^* iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.

Isus le-a^* zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.

Voi^* să nu fiți așa. Ci^** cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.

Căci^* care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu^** totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.

Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările^* Mele.

De aceea vă^* pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

ca^* să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să^** ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana^* v-a cerut să vă cearnă^** ca grâul.

Dar Eu^* M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te^** vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”

Și^* Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”

Apoi^*, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.

Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El^* a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”

După ce^* a ieșit afară, S-a^** dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

Când^* a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

Apoi^* S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage,

zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu^* voia Mea, ci a Ta.”

Atunci I s-a arătat un înger^* din cer, ca să-L întărească.

A^* ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare

și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă^* , ca să nu cădeți în ispită.”

Pe când grăia El încă, iată^* că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

Și unul^* din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.

Isus^* a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?

În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar^* acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

După ce^* au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea^** după El de departe.

Au^* aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei.

O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.”

Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”

Peste^* puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”

Cam^* după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.”

Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și^* Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte^** ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Oamenii^* care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau.

L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?”

Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.

Când^* s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au^** adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:

„Dacă^* ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede

și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.

De acum^* încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți^* ; da, sunt.”

Atunci^* ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”