Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.

Și^* un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.”

Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui.

Apoi, Isus i-a zis: „Vezi^* să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit^** Moise, ca mărturie pentru ei.”

Pe când^* intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga

și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.”

Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.”

„Doamne”, a răspuns sutașul, „nu^* sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi^** numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit.

Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.”

Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare.

Dar vă spun că vor veni mulți^* de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.

Iar^* fiii Împărăției vor^** fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.”

Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Isus S-a dus apoi^* în casa lui Petru și a văzut pe soacra^** acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri.

S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească.

Seara^*, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii,

ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El^* a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”

Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte.

Atunci^* s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.”

Un^* altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi^** voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.”

„Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.”

Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El.

Și^*, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.

Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”

El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat^*, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”

Când^* a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?”

Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau.

Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.”

„Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape.

Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții.

Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au^* rugat să plece din ținutul lor.