Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.

Şi^* un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”

Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.

Apoi, Isus i-a zis: „Vezi^* să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului şi adu darul pe care l-a rânduit^** Moise, ca mărturie pentru ei.”

Pe când^* intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga

şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.”

Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.”

„Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu^* sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi^** numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.”

Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.

Dar vă spun că vor veni mulţi^* de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.

Iar^* fiii Împărăţiei vor^** fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Isus S-a dus apoi^* în casa lui Petru şi a văzut pe soacra^** acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri.

S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească.

Seara^*, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii,

ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El^* a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”

Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.

Atunci^* s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”

Un^* altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi^** voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.”

„Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.

Şi^*, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”

El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat^*, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare.

Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Când^* a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau.

Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.”

„Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape.

Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii.

Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, cum L-au văzut, L-au^* rugat să plece din ţinutul lor.