Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând^* la fața omului^**.

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost

și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”,

nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?

Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a^* ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați^** în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care^† a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Și voi^* înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă^** târăsc înaintea judecătoriilor?

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?

Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să^* iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

Dar, dacă aveți^* în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege.

Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face^* vinovat de toate.

Căci Cel ce a zis: „Să^* nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege^* a slobozeniei:

căci judecata^* este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila^** biruiește judecata.

Frații mei, ce-i^* folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

Dacă^* un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele

și unul dintre voi le^* zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.

Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și^* eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.

Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și^* dracii cred… și se înfioară!

Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când^* a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Vezi că^* credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.

Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a^* crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul^** lui Dumnezeu”.

Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.

Tot așa, curva Rahav^* n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?

După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.