Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând^* la faţa omului^**.

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost

şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”,

nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a^* ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi^** în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care^† a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Şi voi^* înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă^** târăsc înaintea judecătoriilor?

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să^* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.

Dar, dacă aveţi^* în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face^* vinovat de toate.

Căci Cel ce a zis: „Să^* nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege^* a slobozeniei:

căci judecata^* este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila^** biruieşte judecata.

Fraţii mei, ce-i^* foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

Dacă^* un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele

şi unul dintre voi le^* zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi^* eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.

Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi^* dracii cred… şi se înfioară!

Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când^* a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Vezi că^* credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a^* crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul^** lui Dumnezeu”.

Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Tot aşa, curva Rahav^* n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.