Rămâneţi dar tari* şi nu vă plecaţi iarăşi sub** jugul robiei.
Slobozenia creştină
Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă* vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi* despărţit de Hristos; aţi căzut din** har.
Căci noi, prin Duhul, aşteptăm* prin credinţă nădejdea neprihănirii.
Căci*, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa** care lucrează prin dragoste.
Voi alergaţi* bine: Cine** v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?
Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce* v-a chemat.
Puţin* aluat face să se dospească toată plămădeala.
Eu*, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel** ce vă tulbură va† purta osânda, oricine ar fi el.
Cât despre mine*, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce** mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s-a dus†.
Şi* schilodească-se odată cei ce** vă tulbură!
Îndemn să trăiască în dragoste
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie* o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci** slujiţi-vă unii altora în dragoste.
Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Faptele firii pământeşti şi Duhul
Zic dar: umblaţi* cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
Căci firea* pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că** nu puteţi face tot ce voiţi.
Şi faptele* firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei* ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Roada* Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea**, facerea de bine†, credincioşia††,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva* acestor lucruri nu este lege.
Să* nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.