Nu^* mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați;

pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.

Cinstește pe văduvele care sunt^* cu adevărat văduve.

Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să^* răsplătească ostenelile părinților, căci^** lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Cea^* cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruiește^** zi și noapte^† în cereri și rugăciuni.

Dar^* cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.

Poruncește și aceste^* lucruri, ca să fie fără vină.

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și^* mai ales de cei din casa lui, s-a^** lepădat de credință și^† este mai rău decât un necredincios.

O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut^* decât un singur bărbat,

să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare^* de oaspeți, să fi spălat^** picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

Dar pe văduvele tinere să nu le primești, pentru că, atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou

și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintâi.

Totodată^* se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare și vorbesc ce nu trebuie vorbit.

Vreau^* dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să^** nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară,

căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana.

Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor^* cu adevărat văduve.

Prezbiterii^* care cârmuiesc bine să^** fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.

Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului^* când treieră bucate” și „Vrednic^** este lucrătorul de plata lui”.

Împotriva unui prezbiter să nu primești învinuire decât din gura a doi^* sau trei martori.

Pe^* cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca^** și ceilalți să aibă frică.

Te^* rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus și înaintea îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, și să nu faci nimic cu părtinire.

Să nu-ți pui mâinile^* peste nimeni cu grabă și să nu^** te faci părtaș păcatelor altora; pe tine însuți păzește-te curat.

Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin din pricina^* stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri.

Păcatele^* unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

Tot așa și faptele bune sunt cunoscute; și cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.