Binecuvântează, suflete, pe^* Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu^** ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

Te^* învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi^** cerurile ca un cort.

Cu^* apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din^** nori Îți faci carul și^† umbli pe aripile vântului.

Din vânturi Îți faci^* soli și din flăcări^** de foc, slujitori.

Tu ai așezat^* pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina.

Tu îl acoperiseși cu^* adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,

dar, la amenințarea Ta, au fugit^*, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

suindu-se pe munți^* și coborându-se în văi, până la locul^** pe care li-l hotărâseși Tu.

Le-ai pus o margine^* pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să^** nu se mai întoarcă să acopere pământul.

Tu faci să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.

Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.

Din locașul Tău cel înalt Tu^* uzi munții și se satură^** pământul de rodul^† lucrărilor Tale.

Tu^* faci să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană^**:

vin^*, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care^* i-a sădit El.

În ei își fac păsările cuiburi, iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri^*.

El a făcut^* luna ca să arate vremurile; soarele știe^** când trebuie să apună.

Tu aduci^* întunericul și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

puii^* de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu.

Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor.

Dar omul iese la lucrul^* său și la munca lui până seara.

Cât^* de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.

Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.

Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul^* acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Toate^* aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură; le iei^* Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.

Îți trimiți^* Tu suflarea: ele sunt zidite și înnoiești astfel fața pământului.

În veci să țină slava Domnului! Să Se^* bucure Domnul de lucrările Lui!

El privește pământul, și pământul se^* cutremură; atinge^** munții, și ei fumegă.

Voi^* cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Să piară^* păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Binecuvântează^**, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!