Binecuvântează, suflete, pe^* Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu^** eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Te^* înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi^** cerurile ca un cort.

Cu^* apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din^** nori Îţi faci carul şi^† umbli pe aripile vântului.

Din vânturi Îţi faci^* soli şi din flăcări^** de foc, slujitori.

Tu ai aşezat^* pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina.

Tu îl acoperiseşi cu^* adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit^*, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

suindu-se pe munţi^* şi coborându-se în văi, până la locul^** pe care li-l hotărâseşi Tu.

Le-ai pus o margine^* pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să^** nu se mai întoarcă să acopere pământul.

Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Din locaşul Tău cel înalt Tu^* uzi munţii şi se satură^** pământul de rodul^† lucrărilor Tale.

Tu^* faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană^**:

vin^*, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care^* i-a sădit El.

În ei îşi fac păsările cuiburi, iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri^*.

El a făcut^* luna ca să arate vremurile; soarele ştie^** când trebuie să apună.

Tu aduci^* întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare,

puii^* de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.

Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.

Dar omul iese la lucrul^* său şi la munca lui până seara.

Cât^* de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Acolo, pe ea, umblă corăbiile şi în ea este leviatanul^* acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Toate^* aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei^* Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

Îţi trimiţi^* Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se^* bucure Domnul de lucrările Lui!

El priveşte pământul, şi pământul se^* cutremură; atinge^** munţii, şi ei fumegă.

Voi^* cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Să piară^* păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează^**, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!