A căzut și nu se va mai scula fecioara lui Israel; stă trântită la pământ și nimeni n-o ridică.
Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută și cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.”
Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă* și** veți trăi!
El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, așa că nimicirea vine peste cetățui.
Ei urăsc* pe cel ce-i mustră la poarta cetății și le este scârbă** de cel ce vorbește din inimă.
De aceea, pentru că pe sărac îl călcați în picioare și luați daruri de grâu de la el, măcar că ați zidit* case de piatră cioplită, nu le veți locui; măcar că ați sădit vii foarte bune, nu veți bea din vinul lor!
Urâți* răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății, și poate** că Domnul Dumnezeul oștirilor va avea milă de rămășițele lui Iosif.
În toate viile va fi bocet când voi* trece prin mijlocul tău”, zice Domnul.
Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă și fără strălucire?
„Eu urăsc*, disprețuiesc sărbătorile voastre și nu pot să vă sufăr** adunările de sărbătoare!
Când Îmi aduceți* arderi-de-tot și daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, și vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire, nici nu Mă uit la ei.
Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
Mi-ați adus* voi jertfe și daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…
Veți ridica dar pe Sacut, împăratul* vostru, și pe Caivan, chipurile voastre idolești, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-ați făcut,
și vă voi duce în robie dincolo* de Damasc”, zice Domnul, al cărui Nume** este Dumnezeul oștirilor.