A căzut şi nu se va mai scula fecioara lui Israel; stă trântită la pământ şi nimeni n-o ridică.
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută şi cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.”
Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: „Căutaţi-Mă* şi** veţi trăi!
El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.
Ei urăsc* pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii şi le este scârbă** de cel ce vorbeşte din inimă.
De aceea, pentru că pe sărac îl călcaţi în picioare şi luaţi daruri de grâu de la el, măcar că aţi zidit* case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!
Urâţi* răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii, şi poate** că Domnul Dumnezeul oştirilor va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.
În toate viile va fi bocet când voi* trece prin mijlocul tău”, zice Domnul.
Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?
„Eu urăsc*, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr** adunările de sărbătoare!
Când Îmi aduceţi* arderi-de-tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.
Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
Mi-aţi adus* voi jertfe şi daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…
Veţi ridica dar pe Sacut, împăratul* vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-aţi făcut,
şi vă voi duce în robie dincolo* de Damasc”, zice Domnul, al cărui Nume** este Dumnezeul oştirilor.